Ziua 13 – Ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine

Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!

O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2 Cronici 20:12)

”Dumnezeu nu dorește ca noi să rămânem apăsați sub povara durerii mute, cu inima rănită și zdrobită. El vrea ca noi să ne uităm în sus și să privim scumpa Sa față plină de iubire. Mântuitorul iubit stă alături de mulți oameni ai căror ochi sunt așa de orbiți de lacrimi, încât nu-L pot distinge. El dorește să ne ia de mână, să privim spre El în simplă încredere, dându-I voie să ne conducă. Inima Sa este deschisă pentru necazurile, întristările și încercările noastre. El ne-a iubit cu o iubire veșnică și ne-a înconjurat cu îndurare… Gândiți-vă la aceasta, copii ai suferinței și întristării, și bucurați-vă în nădejde. „Ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră.” 1 Ioan 5, 4.” (E. G. White – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 12)

Întrebări de meditat

  • Ce înseamnă să ne îndreptăm ochii spre Isus?
  • Ce se întâmplă uneori când ochii ne sunt orbiți de lacrimi?
  • Ce dorește Dumnezeu să facă?
  • Așa cum inima lui Dumnezeu este deschisă întristărilor și mâhnirilor noastre, tot așa, inima noastră ar trebui să fie deschisă spre întristarea și mâhnirea altora.
  • Cum putem putem deveni brațul Său de compasiune și  simpatie duioasă pentru cei din jurul nostru astăzi?

Motive de rugăciune – miercuri, 8 aprilie 2020

  1. Rugați-vă pentru cei care sunt zdrobiți, pentru cei care au pierdut recent pe cei dragi și pentru cei care se luptă să simtă că Dumnezeu este încă aproape.
  2. Rugați-vă pentru membrii bisericii care se confruntă cu provocări din partea pandemiei COVID-19 în Canada. Rugați-vă pentru putere și pace și pentru vindecare. Rugați-vă pentru redeșteptare spirituală și ca Evanghelia să avanseze în toată Canada ca urmare a acestor vremuri provocatoare.
  3. Rugați-vă ca iubirea dezinteresată și dărnicia să devină viața membrilor bisericii din întreaga lume. Rugați-vă ca cei care au mai multe resurse să caute și să le împartă cu cei care au mai puține.
  4. Rugați-vă ca membrii bisericii din întreaga lume să înlăture diferențele dintre ei și să se apropie în frăție creștină strânsă, stăruind pentru Ploaia Târzie.
  5. Rugați-vă ca membrii bisericii din întreaga lume să își asume responsabilitatea personală pentru împărtășirea Evangheliei cu cei din jurul lor, ca urmare a anulării unor mari evenimente evanghelice.

Pentru aprofundare – Sugestii pentru studiu suplimentar în această săptămână:

  • Ellen White, Calea către Hristos, capitolele 2 și 3
  • Îndepărtează spărturile ”spirituale” din cartea „Îndrăznește să ceri mai mult” de Melody Mason

Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro

Traducere: Adina Păltineanu

Resurse anexe:

„Acela care privește la Hristos în tăgăduirea Sa de Sine, în smerenia inimii Sale, va fi constrâns să zică, așa cum zicea și Daniel când L-a văzut pe Acela care era asemenea Fiului omului: “Frumusețea puterii mele se schimbă în sluțenie.” (Daniel 10, 8.) Independența și dominația sinelui, cu care ne preamărim de multe ori, sunt văzute în adevărata lor ticăloșie, ca fiind semnele robiei lui Satana. Firea omenească se luptă totdeauna pentru întâietate, este totdeauna gata de ceartă, dar acela care Îl află pe Isus este golit de eu, de mândrie, de iubire, de întâietate și în sufletul lui este pace. Eul este pus în slujba Duhului Sfânt. Atunci nu mai ardem de dorința de a avea locul cel mai de frunte. Nu mai avem ambiția de a da buzna și a izbi cu coatele spre a atrage atenția, ci simțim că locul nostru cel mai înalt este la picioarele Mântuitorului. Privim la Isus, așteptând ca mâna Sa să ne conducă și glasul Său să ne călăuzească. Apostolul Pavel a simțit aceasta și a zis: “Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.” (Galateni 2, 20.)

Când Îl primim pe Hristos ca pe un oaspete în suflet, pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, va păzi inimile și mințile noastre prin Hristos Isus. Viața Mântuitorului pe pământ, deși trăită în mijlocul luptei, a fost o viață de pace. În timp ce vrăjmașii furioși Îl urmăreau continuu, El zicea: “Cel ce M-a trimis este cu Mine, Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” (Ioan 8, 29.) Nici o furtună de mânie omenească sau satanică nu era în stare să tulbure liniștea acelei desăvârșite comuniuni cu Dumnezeu. Și El ne spune: “Vă las pacea Mea”, “Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Ioan 14, 27. Matei 11, 29.) Purtați împreună cu Mine jugul servirii pentru slava lui Dumnezeu și pentru ridicarea omenirii și veți vedea că jugul e ușor și povara este ușoară.” (E. G. White – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 15)

„Există o știință a creștinismului pe care trebuie să fim stăpâni — o știință care este tot atât de adâncă, largă și înaltă față de orice știință a oamenilor cum sunt cerurile de sus față de pământ. Mintea trebuie disciplinată, educată, pregătită; căci noi trebuie să slujim lui Dumnezeu în moduri care nu sunt în armonie cu înclinațiile înnăscute. Tendințele spre rău, ereditare și cultivate, trebuie biruite. Adesea, trebuie să renunțăm la educația și pregătirea de o viață pentru a putea deveni un elev în școala lui Hristos. Inimile noastre trebuie educate să devină statornice în Dumnezeu. Trebuie să ne formăm obiceiuri ale cugetului, care să ne permită să ne împotrivim ispitei. Trebuie să învățăm să privim în sus. Noi trebuie să înțelegem principiile Cuvântului lui Dumnezeu — principii înalte precum cerul și durabile cât măsura veșniciei — în legătura pe care o au cu viața noastră de zi cu zi. Fiecare faptă, fiecare cuvânt, fiecare gând trebuie să fie în consonanță cu aceste principii. Totul trebuie adus în armonie cu Hristos și în supunere față de El.

Darurile prețioase ale Duhului Sfânt nu se dezvoltă într-un moment. Curajul, tăria de caracter, blândețea, credința, încrederea nestrămutată în puterea de a mântui a lui Dumnezeu sunt dobândite în urma unor ani de experiență. Printr-o viață de străduințe sfinte și alipire nedezmințită la ceea ce este drept, copiii lui Dumnezeu urmează să-și pecetluiască destinul.” (E. G. White – Divina vindecare, pag. 453)

„Noi nu trebuie să copiem vreo ființă umană. Nu există o ființă umană suficient de înțeleaptă pentru a fi modelul nostru. Noi trebuie să privim la Omul Isus Hristos, care este desăvârșit în neprihănire și sfințenie. El este autorul și desăvârșitorul credinței noastre. El este modelul omului. Experiența Lui este măsura experienței pe care trebuie s-o câștigăm noi. Caracterul Său este modelul nostru. Să lăsăm deci la o parte nedumeririle și dificultățile acestei vieți și să ne îndreptăm sufletele spre El, pentru ca privind să putem fi schimbați asemenea Lui. Putem privi la Hristos pentru scopuri bune. Suntem în siguranță când privim spre El, pentru că este Atotștiutor. Când privim și ne gândim la El, suntem transformați asemenea Lui în nădejdea slavei. Să ne luptăm cu toată puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu pentru a fi printre cei 144.000.” (E. G. White – Gânduri despre cartea Apocalipsei, pag. 453)

„Prin credință, putem să privim spre viața veșnică și să ne prindem de făgăduința lui Dumnezeu cu privire la dezvoltarea intelectului, atitudinile omenești să fie unite cu cele divine și fiecare putere a sufletului adusă într-o legătură directă cu Izvorul luminii. Ne putem bucura apoi că tot ce ne-a nedumerit cu privire la providența lui Dumnezeu ne va fi clarificat; lucrurile greu de înțeles vor găsi o explicație; și acolo unde mintea noastră mărginită a descoperit numai confuzie și planuri destrămate, vom vedea cea mai frumoasă și mai perfectă armonie. Apostolul Pavel spune: “Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci vom vedea față către față. Acum cunosc în parte; dar atunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin”. (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 706)

„Exprimarea credinței mărește credința — Cu cât vorbiți mai mult despre credință, cu atât veți avea mai multă credință. Cu cât stăruiți asupra descurajărilor, discutând cu alții despre încercările voastre, și cu cât insistați asupra lor pentru a primi simpatia după care tânjiți, cu atât veți suferi mai multe descurajări și mai multe încercări. De ce să ne plângem de lucruri pe care nu le putem evita? Dumnezeu ne invită să închidem ferestrele sufletului spre cele lumești și să privim spre cele cerești, pentru ca El să poată lumina inimile noastre cu slava care strălucește în înălțimile cerului.” (E. G. White – Minte, Caracter şi Personalitate, vol. 2, pag. 579)

„Să luăm Cuvântul lui Dumnezeu ca asigurare. Nu ne-a invitat oare să venim la El? Niciodată să nu ne îngăduim a vorbi într-un mod descurajator și lipsit de nădejde. Dacă am face astfel, vom pierde foarte mult. Privind la ceea ce izbește privirea și plângându-ne atunci când dificultățile ne presează, nu facem decât să dăm dovadă că avem o credință bolnavă și slabă. Să vorbim și să lucrăm cu o credință de neînvins. Domnul este bogat în mijloace, lumea este a Lui. Să privim cu credință spre cer. Să privim la El care are lumină, putere și eficiență.” (E. G. White – Parabolele Domnului Hristos, pag. 147)

Când privim fără încetare spre Hristos ca Mântuitor personal și căutăm să urmăm exemplul Său, vom crește în El în toate privințele. Credința noastră va crește, conștiința noastră va fi sfințită. Vom fi din ce în ce mai mult asemenea lui Hristos în toate faptele și cuvintele noastre. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, noi vom crede Cuvântul Său. „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” — Scrisoarea 106, 1908 (E. G. White – Solii alese, vol. 3, pag. 108)

Să ne ajute Dumnezeu să ridicăm ochii de la praful pământului spre Soarele Neprihănirii! Ochii noştri vor vedea atunci desluşit.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.