Ziua 41 – Din locul secret

Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!

Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.

Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți;  prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru.” (2 Corinteni 4:7-10)

”Din locul ascuns al rugăciunii a venit puterea care a zguduit lumea în marea Reformă. Acolo, cu liniște sfântă, slujitorii lui Dumnezeu și-au sprijinit picioarele pe stânca făgăduințelor Sale. În timpul luptei de la Augsburg, Luther „nu lăsa să treacă nici o zi fără să consacre cel puțin trei ore pentru rugăciune și erau ceasurile cele mai potrivite pentru studiu”. În cămăruța lui retrasă era auzit revărsându-și sufletul înaintea lui Dumnezeu în cuvinte pline de adorare, teamă și nădejde, ca și când ar fi vorbit cu un prieten. „Știu că Tu ești Tatăl nostru și Dumnezeul nostru”, spunea el, „și că îi vei risipi pe prigonitorii copiilor Tăi; căci Tu Însuți ești amenințat împreună cu noi. Toată această problemă este a Ta și numai pentru că Tu ne-ai constrâns am pus noi umărul la ea. Apără-ne, o, Tată!” (E. G. White – Tragedia veacurilor, pag. 209)

Întrebări de meditat

  • După ce tânjești cel mai mult?
  • Care este cel mai profund strigăt al inimii tale?
  • Poate că nu te-ai gândit recent la asta. Poate că încerci doar să supraviețuiești.
  • Sau poate te gândești la asta tot timpul.
  • Ia-ți câteva momente azi pentru a te gândi unde îți găsești cea mai mare bucurie și cea mai mare împlinire.
  • Cât timp faci asta meditează la Psalmul 27: 4 și cere Domnului să-ți dăruiască o inimă care înfometează cu adevărat să fie în prezența Lui.

Motive de rugăciune – Miercuri, 6 mai 2020

MOTIVE DE LAUDĂ

Lăudat să fie Dumnezeu că membrii și bisericile adventiste au cerut lui Dumnezeu să-i învețe modalități creative de a ajunge la cei din jurul lor. Și pentru că Dumnezeu răspunde la aceste rugăciuni cu multe abordări creative.

CERERI:

  • Rugați-vă pentru vârstnici și pentru copii – cei mai vulnerabili dintre noi.
  • Rugați-vă pentru membrii bisericii care învață cum să se împrietenească cu musulmanii refugiați care s-au mutat recent în cartierele lor. Rugați-vă pentru înțelepciune despre modul în care să-i conducă la adevăr.
  • Rugați-vă ca bisericile din întreaga lume să aibă credința să înceapă centre urbane de influență în orașele din apropierea lor.
  • Rugați-vă pentru revărsarea Ploii Târzii asupra bisericii, ca lucrarea să poată fi terminată, astfel încât să putem merge acasă.

Pentru aprofundare – Sugestii pentru studiu suplimentar în această săptămână:

Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro

Traducere: Adina Păltineanu

Materiale pentru studiu suplimentar:

Fariseii hotărâseră anumite ore pentru rugăciune; și, dacă se aflau în altă parte la timpul hotărât, după cum se întâmpla adesea, se opreau oriunde ar fi fost — fie în stradă, fie în piață, în mijlocul mulțimilor de oameni ce alergau încoace și încolo — și, așa cu voce tare, își înălțau rugăciunile lor formale. O astfel de închinare, adesea numai pentru înălțare de sine, a atras mustrarea necruțătoare a lui Isus. Cu toate acestea, El n-a oprit rugăciunea publică, pentru că El Însuși Se ruga împreună cu ucenicii Săi, în prezența mulțimilor. Dar El învăța că rugăciunile particulare nu trebuie să fie auzite decât de Dumnezeu. Nici o ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor astfel de cereri.

“Când te rogi, intră în odăița ta”. Să avem un loc stabilit pentru rugăciunea tainică. Isus alesese locuri anume pentru comuniunea cu Dumnezeu și tot așa trebuie să facem și noi. Adesea, se simte nevoia să ne retragem într-un loc anume, oricât de umil ar fi, unde putem să fim singuri cu Dumnezeu.
“Roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns.” În numele lui Isus, putem să venim în prezența lui Dumnezeu cu încrederea unui copil. Nu este nevoie de nici un om ca mijlocitor. Prin Isus, ne putem deschide inimile lui Dumnezeu, ca înaintea Unuia care ne cunoaște și ne iubește.

În locul tainic al rugăciunii, unde nici un ochi nu ne vede, decât ochiul lui Dumnezeu, nici o ureche nu ne aude, decât urechea lui Dumnezeu, putem să aducem cele mai tainice dorințe și frământări ale noastre înaintea Tatălui îndurării nemărginite; și, în tăcerea și liniștea sufletului, vocea aceea care nu zăbovește niciodată să răspundă la strigătul unor nevoi omenești va vorbi inimilor noastre.

“Domnul este plin de milă și de îndurare.” (Iacov 5, 11.) El așteaptă cu o iubire neobosită să audă mărturisirile celor abătuți și să le primească pocăința. Așteaptă un semn de recunoștință din partea noastră, cum așteaptă mama zâmbetul de recunoaștere de la odrasla ei. Domnul vrea ca noi să înțelegem cât de arzător și duios ne dorește inima Sa. El ne invită să schimbăm încercările noastre cu simpatia Sa, întristările noastre cu iubirea Lui, rănile noastre cu vindecarea Lui, slăbiciunea noastră cu tăria Lui, goliciunea noastră cu plinătatea Lui. Niciodată cel care a venit la El n-a fost dezamăgit. “Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie și nu ți se umple fața de rușine.” (Psalmii 34, 5.)

Aceia care-L caută pe Dumnezeu în ascuns, aducând înaintea Domnului nevoile lor și cerând ajutor, nu vor striga în zadar. “Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” Dacă facem din Domnul tovarășul nostru zilnic, vom simți că puterile unei lumi nevăzute sunt în jurul nostru; privind la Isus, vom deveni asemenea chipului Său. Privind, vom fi schimbați. Caracterul este îmblânzit, curățit și înnobilat pentru Împărăția cerească. Rezultatul sigur al comuniunii și părtășiei cu Domnul nostru va fi creșterea evlaviei, curăției și ardoarei. Rugăciunea va fi din ce în ce mai inteligentă. Noi primim o educație dumnezeiască și aceasta este dovedită printr-o viață de sârguință și zel.

Sufletul care se întoarce spre Dumnezeu după ajutor, sprijin și putere, prin rugăciune zilnică și serioasă, va avea aspirații nobile, o înțelegere lămurită a adevărului și datoriei, planuri mari de acțiune și o continuă foame și sete după neprihănire. Păstrând legătura cu Dumnezeu, vom ajunge în stare să le dăm și altora, cu care venim în legătură, lumina, pacea și seninătatea care domnesc în sufletele noastre. Tăria câștigată prin rugăciune, unită cu efortul stăruitor de a ne educa mintea pentru meditație și luare-aminte, ne pregătește pentru îndatoririle zilnice și ne păstrează un duh liniștit în toate împrejurările.

Dacă ne apropiem de Dumnezeu, El va pune în gura noastră un cuvânt ca să vorbim pentru El, chiar o laudă pentru Numele Său. Ne va da un ton din cântarea îngerilor, un imn de mulțumire pentru Tatăl nostru ceresc. În fiecare manifestare a vieții, se va da pe față lumina și iubirea unui Mântuitor care locuiește în inimă. Tulburările din afară nu pot atinge viața care este trăită prin credința în Fiul lui Dumnezeu.” (E. G. White – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 83-85)

„… Numai rugăciunea familială sau publică nu este suficientă. Rugăciunea în taină este foarte importantă; în singurătate, sufletul este dezvăluit pentru ochiul cercetător al lui Dumnezeu, și fiecare motiv este cercetat îndeaproape. Rugăciunea tainică! Ce prețioasă este! Sufletul, comunicând cu Dumnezeu! Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu, Acela care aude în taină. Nicio ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor astfel de cereri. În rugăciunea în taină, sufletul este liber de influența din jur, liber de emoție. Liniștită, dar fierbinte, ea se va înălța căutându-L pe Dumnezeu. Rugăciunea în taină este adesea denaturată, iar scopul ei plăcut este pierdut prin rugăciunea cu voce tare. În locul încrederii calme și liniștite în Dumnezeu, în care sufletul este deschis în tonuri umile și încete, vocea este ridicată la mare înălțime, este încurajată o stare de agitație, iar rugăciunea în taină își pierde influența liniștitoare și sfântă. Se manifestă o furtună de simțăminte, o furtună de cuvinte, care fac imposibil de sesizat vocea liniștită și blândă ce îi vorbește sufletului angajat într-o adevărată devoțiune tainică și sinceră. Dacă este îndeplinită cum trebuie, rugăciunea în taină aduce mult bine. Totuși rugăciunea care este făcută în public, în prezența familiei și a vecinilor nu este rugăciunea în taină, chiar dacă se crede a fi, și prin ea nu se primește putere divină. Cât de dulce și constantă va fi influența care emană de la Acela care vede în ascuns și a cărui ureche este deschisă spre a răspunde rugăciunii care se înalță din inimă. Prin credință calmă și simplă, sufletul ține legătura cu Dumnezeu și adună pentru sine raze de lumină spre a-l întări și sprijini, ca să reziste luptelor cu Satana. Dumnezeu este turnul tăriei noastre.” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 189-190)

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.