Ziua 47 – Credinţa lui Isus

Spread the love

Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!

Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” (Apocalipsa 14:12)

”Credința în capacitatea lui Hristos de a ne mântui pe deplin este credința lui Isus.” (E. G. White – Solii alese, vol. 3, pag. 91.5)

Întrebări de meditat:

Trăim zilele de pe urmă. Acum este timpul, mai mult ca niciodată, în care este nevoie de cea mai mare încredere în capacitatea lui Dumnezeu de a ne trece prin aceste zile. Isus a dăruit viața, moartea, învierea și Cuvântul Său cu făgăduințele și îndrumările Sale pentru tine. El s-a angajat în sarcina salvării tale. Uimitor, nu-i așa?

Vrei să crezi cu adevărat acest lucru și să accepți această realitate cu consecințele sale transformatoare în viața ta?

Dorești ca Isus să-ți ia credința mică, slabă și să o transforme într-o credință de nezdruncinat? De ce să nu-I ceri să facă această lucrare în tine, pe măsură ce urmezi voia Lui zi de zi?

Motive de rugăciune – Marți, 12 mai 2020

MOTIVE DE LAUDĂ:

Este încurajator să auzim cât de multe biserici, pastori, prezbiteri și alți membri sunt creativi și postează oportunități de închinare, părtășie și rugăciune online în mod regulat pentru membrii lor. Acest lucru va fi un mare beneficiu pentru biserică pe măsură ce mergem înainte. Ne determină să gândim la modalități noi și pozitive prin care să ajungem la cei din jurul nostru care au nevoie de Isus.

CERERI:

  • Rugați-vă pentru diverse proiecte de misiune și eforturi de evanghelizare în Sulawesi de Nord, Indonezia. 
  • Rugați-vă pentru studenții adventiști din Cairo, Egipt, care se luptă să poată primi donații de mâncare de la membri datorită anumitor restricții locale.
  • Rugați-vă pentru membrii curajoși din regiunea de nord-vest a Nigeriei, care prezintă solia evangheliei, în ciuda pericolelor care provin de la  grupuri de teroriști, bandiți și criminali care sunt foarte activi pe teritoriul respectiv.
  • Rugați-vă pentru studenții din Filipine care se confruntă cu probleme legate de orele din Sabat din cauza noilor programe din timpul pandemiei.

Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro

Traducere: Adina Păltineanu

Materiale pentru studiu suplimentar:

„Îngerii priveau cu uimire la iubirea nemărginită a lui Isus, care deși sub cele mai grozave dureri spirituale și corporale, totuși nu Se gândea decât la alții, și îndemna la credință sufletul cel căit. Chiar în timpul jertfirii vieții Sale, El dădu pe față o astfel de iubire pentru oameni, care era mai tare decât moartea. În înjosirea Sa, El Se adresă ca profet la fiica Ierusalimului; ca preot și Mijlocitor, El înălțase cereri către Tatăl Său; ca Salvator iubitor El iertă păcatele tâlharului pocăit, care Îl chemase în ajutor. Foarte mulți, dintre acei care au privit la acea scenă de pe Golgota, au fost întăriți după aceea în credința lui Isus.” (E. G. White – Viaţa lui Isus, pag. 429)

„Satana cunoaște bine că succesul depinde numai de ordine și conlucrare armonioasă. El știe ca orice lucru în legătură cu cerul este în ordine perfectă și că supunerea și disciplina caracterizează mișcările oștirii cerești. El face eforturi studiate ca să conducă pe așa-zișii creștini cât mai departe de asemănarea cu cerul; de aceea el înșeală chiar și pretinsul popor al lui Dumnezeu, făcându-l să creadă că ordinea și disciplina sunt vrăjmași ai spiritualității, că unica lor siguranță ar fi să lase pe fiecare să umble de capul lui și să rămână deosebit de ceilalți creștini care sunt uniți și care lucrează la stabilirea disciplinei și armoniei în acțiune. Toate eforturile făcute pentru a stabili ordinea sunt considerate periculoase ca o îngrădire a libertății de drept și de aceea, de temut ca și papismul. Aceste suflete înșelate consideră drept o virtute să se mândrească cu libertatea de a gândi și acționa în mod independent. Ei nu vor să primească nici un “așa zice Domnul”. Ei nu sunt răspunzători față de nici un om. Mi-a fost arătat că este lucrarea specială a diavolului să-i facă pe oameni să creadă că ar fi planul lui Dumnezeu să se părăsească rândurile și să aleagă propria lor cale, independentă de frații lor.

Dumnezeu conduce un popor afară din lume, pe platforma înaltă a adevărului veșnic: poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. El va face din ei un popor disciplinat și destoinic. Ei nu vor fi împărțiți unul crezând una și altul altceva, având o credință și vederi total opuse, fiecare acționând independent de corp. Prin diversitatea darurilor și cârmuirea pe care El a pus-o în Biserică, toți vor ajunge la unitatea credinței. Dacă unul își însușește vederile sale despre adevărul Bibliei fără a lua în considerație opinia fraților săi și își îndreptățește purtarea susținând că are dreptul să aibă vederile sale proprii și apoi le impune și altora, cum poate el să împlinească rugăciunea lui Hristos? Dacă unul și apoi altul se ridică pretinzând dreptul de a crede și a vorbi ceea ce-i place fără să țină cont de credința corpului Bisericii, unde va fi acea armonie care există între Hristos și Tatăl Său și despre care Hristos s-a rugat să existe între frații Săi?” (E. G. White – Biserica rămăşiţei şi viitorul bisericii advente, pag. 19-20)

„Îndemn stăruitor pe cei care pretind a crede adevărul să umble în unitate eu frații lor. Nu dați ocazie lumii să spună că suntem extremiști și neuniți, că unul învață una și altul alta. Evitați neînțelegerile. Fiecare să vegheze cu băgare de seamă ca să fie găsit stând la spărtură pentru a clădi zidul și nu pentru a mări stricăciunea. Să fim atenți ca nu cumva să facem o strigare împotriva singurului popor care împlinește descrierea despre poporul rămășiței care ține poruncile lui Dumnezeu și are credința lui Isus și care înalță stindardul îndreptățirii în aceste zile din urmă.

Dumnezeu are pe pământ un popor deosebit, o Biserică unică, superioară tuturor celorlalte în predicarea adevărului și apărarea Legii lui Dumnezeu. Dumnezeu are servii lui pe care-i conduce, care au purtat greul și zăduful zilei și care cooperează cu puterile cerești pentru înaintarea împărăției lui Hristos în lume. Să ne unim toți cu acești servi aleși, ca să fim găsiți în cele din urmă printre cei ce au răbdarea sfinților, țin poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus.” (E. G. White – Biserica rămăşiţei şi viitorul bisericii advente, pag. 42)

„Noi trebuie să ridicăm stindardul pe care stă scris: “Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Ascultarea de Legea lui Dumnezeu constituie marea problemă. Să nu scoatem aceasta din atenția noastră. Trebuie să ne străduim să trezim membrii Bisericii și pe aceia care nu mărturisesc a crede, să vadă și să asculte cerințele Legii cerului. Noi trebuie să înălțăm Legea și s-o facem să fie onorată. Dumnezeu ne-a dat mandatul să semănăm semințele adevărului și să imprimăm în inima poporului importanța lucrării pe care trebuie s-o facă cei ce trăiesc în mijlocul scenelor de încheiere ale acestui pământ. Pe măsură ce adevărul este proclamat la drumuri și la garduri, trebuie să fie descoperită lucrarea Duhului Sfânt asupra inimilor omenești.” (E. G. White – Biserica rămăşiţei şi viitorul bisericii advente, pag. 59)

“În cele din urmă lupta a fost câștigată. Oastea care venea după steagul cu inscripția: ‘Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus’, era strălucitor de biruitoare. Ostașii lui Hristos erau chiar lângă porțile cetății și cetatea a primit cu bucurie pe împăratul ei. Împărăția păcii, bucuriei și a dreptății veșnice a fost întemeiată”. (E. G. White – Biserica rămăşiţei şi viitorul bisericii advente, pag. 77)

„O solie pentru întreaga lume — Viziunea dată lui Ioan de Domnul Hristos, care înfățișează poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, trebuie să fie proclamată în mod hotărât oricărui popor, oricărui neam și oricărei limbi. Bisericile simbolizate de Babilon sunt reprezentate ca fiind decăzute din starea lor spirituală pentru a ajunge o putere persecutoare împotriva celor ce respectă poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos. Această putere persecutoare i-a fost descoperită lui Ioan ca fiind simbolizată de o fiară ce avea coarne ca de miel, dar vorbea ca un balaur.” (E. G. White – Evanghelizare, pag. 197)

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.