Psalmii 18:33

Astăzi, în zi de Sabat, m-am întors la cartea Psalmilor. Versetul spune:

„El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă așază pe înălțimile mele.” (Psalmii 18:33)

Versetul de mai sus are două idei de bază:

  • „El îmi face” … „şi mă aşază”;
  • „pe înălţimile mele”.

Este foarte clar faptul că Dumnezeu este Cel care generează acţiunea. El este inițiatorul şi desăvârșitorul tuturor realizărilor frumoase din viaţă.

Ineditul, partea interesantă a acestui verset, se află în ultimele trei cuvinte: „pe înălţimile mele”. De ce spun aceasta? Pentru că Dumnezeu nu vrea să fiu pe înălţimile celorlalţi. El vrea să ajung acolo unde pot eu şi unde este locul meu. El nu face un concurs de genul: „Cine poate ajunge pe înălţimea cutare?” El spune clar că FIECARE, cu ajutorul Său, poate să urce pe propria înălţime, până la nivelul maxim. Aceasta înseamnă că nu ar trebui să mai concurăm unii cu alţii, ci să colaborăm şi să conlucrăm cu El.

Fiecare ar trebui să vadă înălţimea din faţa lui. Fiecare să-şi pună propria ţintă şi să lupte pentru ea.

„Vrăjmașul nu trebuie să împiedice creșterea zilnică — Hotărâți-vă în mod categoric să atingeți un standard nobil și sfânt; puneți-vă ținte înalte; asemenea lui Daniel, acționați cu o voință bine determinată, în mod consecvent și perseverent și nimic din ceea ce stă în puterea vrăjmașului nu vă va putea împiedica să creșteți zilnic. În ciuda inconvenientelor, a schimbărilor și a încercărilor, voi puteți progresa fără încetare, atât din punct de vedere al capacității intelectuale, cât și al puterii morale.” (E. G. White – Minte, Caracter şi Personalitate, vol. 1, pag. 99)

„Mulți dintre cei înzestrați de Dumnezeu să facă o lucrare minunată realizează prea puțin, pentru că îndrăznesc puțin. Mii de oameni trec prin această viață ca și când n-ar avea o țintă bine definită, pentru care să trăiască și nici un anumit standard spiritual de atins. Unii ca aceștia vor primi o răsplată pe măsura lucrării lor.

Să ne aducem aminte că niciodată nu vom atinge o țintă mai înaltă decât aceea pe care ne-am pus-o. De aceea, să ne punem ținte înalte și apoi pas cu pas, chiar cu eforturi chinuitoare, prin renunțare și sacrificiu de sine, să urcăm toate treptele acestei scări spre progres. Nimic n-ar trebui să ne rețină de la aceasta. Așa zis-ul destin nu si-a țesut plasa în jurul nici unei ființe omenești atât de puternic, încât aceasta să fie nevoită a rămâne fără ajutor și în nesiguranță. Împrejurările potrivnice, din contră, ar trebui să determine o hotărâre categorică de a le birui, înlăturarea, sfărâmarea unei bariere, va face să se câștige o mai mare iscusință și curaj, pentru a merge înainte. Mergeți cu hotărâre în direcția cea bună și împrejurările vor ajunge să vă fie ajutoare și nicidecum piedici.” (E. G. White – Parabolele Domnului Hristos, pag. 331)

Ce frumos! Ce încurajator! Obstacolele devin trambuline sau catapulte şi nu piedici.

Dumnezeu dă puterea de a trece peste obstacol, pentru a urca cât mai mult spre „ţinta pusă de Isus”.

Vezi vârful din faţa ta? Eşti gata să cucereşti propriile înălţimi morale? Dumnezeu este gata să te ajute! Doar roagă-te pentru aceasta! Amin!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.