Când fug paşii tăi pe cărare la vale,
Când vârfu-i departe şi-l urci doar agale,
Când lumea te trage mereu înapoi
Priveşte spre Domnul, căci El e cu noi!
Când anii se duc şi timpul aleargă,
Când n-ai timp de studiu şi-o rugă întreagă,
Când ziua se scurge şi n-ai loc de-un bine
Priveşte spre Domnul, căci El e cu tine!
Când lupţi, dar nu poţi ca să ai biruinţă,
Când simţi că înfrânt eşti tot timpu-n credinţă,
Când vezi că şi viaţa-ţi se stinge în ape
Priveşte spre Domnul, căci El e aproape!
Când vrei bucurii dar necazul te-neacă,
Când toată durerea ai vrea ca să treacă,
Când de ochi în lacrimi n-ai vrea să ai parte
Priveşte spre Domnul, căci El nu-i departe!
Când vrei ca să vezi Paradisul în faţă,
Când drumu-i spinos şi ascuns e în ceaţă,
Când ochii nu-ţi văd şi-ai nevoie de tină
Priveşte spre Domnul ce-I gata să vină!
Când eşti părăsit, lăsat singur acasă,
Când vrei pe Isus lângă tine la masă,
Când vrei să participi, dar eşti tot pe tuşă
Priveşte spre Domnul, căci El e la uşă!
© Viorel Dascalu 2010
A fost scrisa atunci cand eram in momente mai „dificile”. Am decis sa o postez si pentru incurajarea altora. Doar Domnul Isus poate sa aduca eliberare si pace.
Este cea mai minunată dintre poezii. O poezie de consolare pentru sufletul aflat în clipe de tristeţe şi de desnădejde pe calea vieţii, în luptă cu vicisitudinele şi intemperiile care îl asaltează la tot pasul. Numai privind la Domnul, viaţa noastră poate să capete adevăratele valenţe
ale succesului pe calea mântuirii. El merită gloria şi slava!