Dragii mei fraţi şi preţioase surori,
Vrem… nu vrem, zilele trec. Dar să nu treacă oricum! Vă propun un alt mesaj spiritual pe care să-l discutăm, să-l aprofundăm şi apoi să ne rugăm în casele noastre (de la ora 20 la ora 21… sau atunci când puteţi).
Chiar dacă nu ne vedem, totuşi ne rugăm împreună. Dumnezeu să se îndure de noi!
Imnul creştin recomandat pentru început: 302 – „Voi, creştini, sculaţi!”
Gândul serii:
„Indiferent de vreme şi de vremuri, somnul poate prinde pe oricine. Depinde cum şi când ne trezim!”
A dormi este ceva normal şi strict necesar. Somnul reface organismul după extenuarea unei zile şi-l pregăteşte pentru o altă zi de activitate. Din nefericire, există însă şi forme patologice legate de nevoia noastră de a dormi sau de a ne odihni. Pe de o parte, insomnia – ea aduce persoanelor ce o manifestă mai multe tipuri de efecte negative. Pe de altă parte, somnul excesiv, la timp şi ne la timp – produce şi el alte efecte destul de grave. Unii dorm mai mult decât activează sau acţionează. Alţii „dorm pe ei”… deşi pare că sunt treji.
În ceea ce urmează vom analiza efectele somnului spiritual asupra pregătirii în vederea revenirii lui Isus Hristos. Somnolenţa spirituală este o boală extrem de contagioasă. Ce este de făcut?
- Texte biblice:
Cazul insensibilului Iona – un om care poate dormi şi pe furtună:
„Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a pogorât la Iafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei, şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe… de Faţa Domnului. Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic, şi a stîrnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a pogorât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus. Cârmaciul s-a apropiat de el, şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gândeasc la noi, şi nu vom pieri!” Şi au zis unul către altul: „Veniţi să tragem la sorţ, ca să ştim pricina din cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorţ, şi sorţul a căzut pe Iona.” (Iona 1:1-7)
Nu prea pot să înţeleg cum Iona „a adormit dus”… pe furtună, când eu uneori adorm foarte greu pe vreme bună! Şi nu e vorba aici de oboseală.
Cazul celor zece fecioare – un exemplu de somnolenţă şi pierdere a vigilenţei:
„Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Veghiaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” (Matei 25:1-13)
Când aştepţi, te ia destul de uşor somnul. Când şi alţii lângă tine dorm, imediat de apucă şi pe tine somnul. Unii cercetători au făcut studii care au demonstrat că somnul se „molipseşte” destul de repede.
- Paragrafe inspirate:
„Domnul Hristos împreună cu ucenicii Săi ședeau pe Muntele Măslinilor. Soarele dispăruse în spatele munților și umbrele serii învăluiau cerurile. În fața lor se vedea o casă luminată strălucitor, ca pentru sărbătoare. Valurile de lumină ce se revărsau ori de câte ori se deschideau ușile, cum și o mulțime de oameni ce așteptau în jur, arăta că în curând avea să-și facă apariția un alai de nuntă. În multe părți ale Orientului nunțile au loc seara. Mirele merge să-și întâlnească mireasa la casa ei, și s-o conducă apoi la casa lui. La lumina torțelor, alaiul de nuntă pleacă de la casa tatălui ei, la casa mirelui, unde se dă un ospăț pentru cei invitați. În scena la care privea Domnul Hristos, oaspeții așteptau apariția alaiului miresei cu intenția de a se alătura nuntașilor.
În așteptare, în apropierea casei mirelui, se aflau zece fecioare îmbrăcate în alb. Fiecare avea cu sine o lampă aprinsă și un mic vas cu untdelemn. Toate așteptau cu nerăbdare venirea mirelui. Dar el zăbovea. Oră după oră trecea, iar cei ce așteptau au obosit și au adormit. Dar la miezul nopții se auzi strigarea: “Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare.” Matei 25, 6. Cei ce dormeau s-au trezit, sărind deodată în picioare. Ei au văzut alaiul apropiindu-se, luminat fiind de lumina făcliilor, în sunetul vesel al muzicii. Ei au auzit vocea mirelui și pe aceea a miresei. Cele zece fecioare și-au luat lămpile și au început să le pregătească în grabă, ca să meargă împreună cu ceilalți. Dar cinci dintre ele au neglijat să umple vasele lor cu untdelemn. Ele nu s-au așteptat să întârzie așa de mult, și nu s-au pregătit în caz de nevoie. În disperarea lor, au apelat la tovarășele lor care au fost mai înțelepte, spunând: “Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting lămpile. Dar cele cinci fecioare care au așteptat și ele, aveau lămpile proaspăt pregătite și pline, căci goliseră vasele lor cu untdelemn. Ele nu mai aveau untdelemn de rezervă și au răspuns: ‘Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine, duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă.” (E. G. White – Parabolele Domnului Hristos, pag. 405)
„În parabolă, toate cele zece fecioare au ieșit în întâmpinarea mirelui. Toate aveau lămpi și vase pentru untdelemn. Pentru un timp nu s-a observat nici o deosebire între ele. Tot așa este și cu Biserica ce trăiește chiar înaintea revenirii Domnului Hristos. Toți cunosc Sfintele Scripturi. Toți au auzit solii despre apropiata revenire a Domnului Hristos și plini de încredere așteaptă arătarea Lui. Dar cum s-a ilustrat în parabolă, tot așa stau lucrurile și acum. Intervine un timp de așteptare, credința este pusă la probă și atunci când se aude strigarea: “Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare”, mulți nu sunt gata. Ei nu au untdelemn în vasele lor și în lămpile lor. Ei sunt lipsiți de Duhul Sfânt.” (E. G. White – Parabolele Domnului Hristos, pag. 408)
„Caracterul se dă pe față în timp de criză. Când vocea plină de seriozitate proclamă în miez de noapte: “Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare” și fecioarele adormite s-au trezit din somnolența lor, atunci s-a văzut cine s-a pregătit pentru acest eveniment. Ambele părți au fost luate prin surprindere, numai că o parte era pregătită pentru această împrejurare critică, iar cealaltă parte a fost surprinsă nepregătită. Tot astfel și astăzi, o nenorocire neobișnuită și neașteptată, care duce sufletul față în față cu moartea, va arăta dacă există o reală credință în făgăduințele lui Dumnezeu. Astfel, se va dovedi dacă sufletul este sau nu susținut de harul lui Dumnezeu. Încercarea finală vine la încheierea timpului de har, când va fi prea târziu ca să se mai satisfacă nevoile sufletești.
În noaptea istoriei acestui pământ, cele zece fecioare așteaptă. Toate mărturisesc a fi creștine. Toate au o chemare, un nume, o candelă și toate susțin că sunt în slujba lui Dumnezeu. În speranță toate așteaptă apariția Domnului Hristos. Dar cinci din ele nu sunt pregătite. Aceste cinci fecioare vor fi luate prin surprindere, și îngrozite vor rămâne în afara sălii de ospăț.” (E. G. White – Parabolele Domnului Hristos, pag. 412)
„Parabola celor zece fecioare din Matei capitolul 25 ilustrează, de asemenea, experiența poporului advent…. “Atunci Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare”. Aici este vorba de biserica din timpul sfârșitului, aceeași care este descrisă și la încheierea capitolului 24. În această parabolă, experiența lor este ilustrată prin tabloul unei nunți din Orient…. “Deoarece mirele zăbovea, toate au ațipit și au adormit”. Prin zăbovirea mirelui este reprezentată trecerea timpului când Domnul a fost așteptat, dezamăgirea și aparenta întârziere. În acest timp de nesiguranță, interesul celor superficiali și cu inimile împărțite a început în curând să se clatine, iar eforturile lor să slăbească. Dar aceia a căror credință era întemeiată pe o cunoaștere personală a Bibliei aveau picioarele pe stânca pe care valurile dezamăgirii nu o puteau clătina. “Toate au așteptat și au adormit”; o categorie în neglijența și părăsirea credinței, cealaltă așteptând cu răbdare până ce i se va da o lumină mai clară. Cu toate acestea, în noaptea încercării, și cei din urmă păreau să piardă, într-o oarecare măsură, zelul și devoțiunea. Cei cu inima împărțită și superficiali nu s-au mai putut sprijini pe credința fraților. Astfel că fiecare trebuia să stea sau să cadă pentru sine însuși.” (E. G. White – Tragedia veacurilor, pag. 393-394)
APEL:
Asemenea lui Iona şi noi putem dormi chiar şi în cele mai agitate situaţii. Tot aşa cum fecioarele au căzut de oboseală, şi noi, cei de astăzi rămânem în aceeaşi somnolenţă şi apatie. Şi toate acestea se manifestă cu toate că noi cunoaştem foarte bine adevărul, pretindem că Îl iubim pe Dumnezeu şi spunem (asemenea lui Balaam) că avem ochii deschişi. Ne trezim puţin doar ca să ne întoarcem pe partea cealaltă, ne aşezăm mai bine perna şi apoi imediat adormim din nou.
Cred că evenimentele prin care trecem nu ar trebui să ne facă doar să ne mai deşteptăm puţin. Apostolul Pavel spunea în Romani 13:11:
„Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.”
Dumnezeu să ne dea insomnie spirituală şi ochi deschişi pentru a vedea realitatea!
Imnul creştin recomandat la încheiere: 520 – „Sculaţi, fraţi, toţi!”
Cu inimă sinceră, pastor, Viorel Dascălu