Versetul de astăzi este o cheie importantă pentru a avea succes:
„Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.” (Proverbe 28:13)
Să ne destăinuim sau să nu spunem? Să mărturisim sau să tăcem?
„Condițiile pentru obținerea milei lui Dumnezeu sunt simple, drepte și raționale. Domnul Dumnezeu nu cere de la noi să facem unele lucruri greu de îndeplinit pentru a putea primi iertarea de păcat. Nu este nevoie să facem pelerinaje lungi și obositoare sau să ne supunem unor penitențe dureroase spre a recomanda astfel ființa noastră Dumnezeului cerului sau pentru a ispăși în acest fel păcatele noastre; pentru că acela care mărturisește și părăsește păcatul său capătă îndurare. …
Aceia care nu și-au umilit inimile înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-și vinovăția, nu au îndeplinit încă prima condiție spre a fi primiți de El. Dacă n-am experimentat lucrul acesta, n-am trăit acea pocăință de care nimănui nu-i va părea rău vreodată și dacă nu ne-am mărturisit păcatele cu o reală umilință și zdrobire de suflet, scârbiți de nelegiuirea noastră, atunci nu am căutat cu adevărat iertarea păcatelor; și dacă niciodată n-am căutat-o, atunci niciodată nu vom găsi pacea lui Dumnezeu. Singurul motiv pentru care noi nu dobândim iertarea păcatelor din trecut este acela că nu suntem dispuși să ne umilim inimile și să ne supunem condițiilor arătate în Cuvântul adevărului. Cu privire la această problemă ne sunt date instrucțiuni clare. Mărturisirea păcatelor, publică sau particulară, ar trebui să fie o exprimare liberă și din toată inima. Ea nu trebuie să fie impusă păcătosului. Ea nu trebuie făcută într-un mod ușuratic și nepăsător și nici nu trebuie să fie obținută cu sila de la aceia care n-au ajuns să-și dea seama de caracterul josnic al păcatului. Mărturisirea care, însă, este o revărsare a adâncului ființei noastre găsește calea spre Dumnezeu, spre mila Sa nemăsurată. Psalmistul spune: “Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, și mântuiește pe cel cu duhul zdrobit”. (Psalmii 34:18.)” (E. G. White – Calea către Hristos, pag. 37)
Satana ne face să credem că, prin mărturisire, „ne facem de râs”. Dumnezeu spune că, atunci când ne recunoaștem păcatul, „propăşim” (creştem, ne dezvoltăm şi câştigăm). Cine are dreptate?
Haideţi să încercăm să descoperim adevărul! Să ne mărturisim păcatele şi să aşteptăm în linişte rezultatele! Sunt convins că Dumnezeu nu ne va dezamăgi nici de data aceasta.
Doamne, deschide-ne gura pentru a ne recunoaște păcatele înaintea Ta şi a celor cărora le-am greşit! Amin!