Cuvintele de astăzi sunt o pledoarie pentru Creatorul Universului:
„A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul.” (Psalmii 95:5)
Trăim într-o lume a extremelor în ceea ce priveşte concepţiile despre divinitate:
- Unii nu cred deloc în existenţa lui Dumnezeu sau a unei divinităţi supranaturale. Aceştia sunt ateii.
- Alţii sunt adepţi ai panteismului. Concepția panteistă susține că Dumnezeu este prezent în tot, identificându-se cu materia și universul, cu propriile Sale creații, fiind schimbător și imperfect, spre deosebire de concepția deistă, care consideră că Dumnezeu a creat lumea, ulterior asistând impasibil la procesul de evoluție al acesteia.
TEISMUL, varianta corectă, Îl consideră pe Dumnezeu ca fiind personal, imanent, transcendent, atotputernic, omniprezent și activ permanent în organizarea universului şi guvernarea lui.
Este Dumnezeu totuna cu natura?
„Lucrările lui Dumnezeu din natură nu sunt Dumnezeu Însuși în natură. Lucrurile din natură sunt o expresie a caracterului și a puterii lui Dumnezeu; dar nu trebuie să privim natura ca fiind Dumnezeu. Îndemânarea artistică a ființelor omenești produce lucrări foarte frumoase, lucruri care încântă privirile, și acestea ne descoperă ceva din modul de gândire ale autorului; dar obiectul făcut nu este făcătorul lui. Nu lucrarea, ci lucrătorul este considerat vrednic de cinste. Astfel încât, de vreme ce natura reprezintă o expresie a gândirii lui Dumnezeu, nu natura, ci Dumnezeul naturii trebuie înălțat.
“Veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru.” (Psalmii 95, 6.) “El ține în mână adâncimile pământului şi vârfurile munților sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o; şi mâinile Lui au întocmit uscatul.” (Psalmii 95, 4-5.) “El a făcut Cloșca cu pui și Orionul, El preface întunericul în zori, iar ziua în noapte neagră. (Amos 5, 8.) “El a întocmit munții, a făcut vântul şi spune omului până și gândurile lui.” (Amos 4, 13.) “El și-a zidit cămara în ceruri, şi-a întemeiat bolta deasupra pământului; cheamă apele mării și le varsă pe fața pământului. Domnul este Numele Lui!” (Amos 9, 6.)” (E. G. White – Divina vindecare, pag. 413)
Să-L privim pe Dumnezeul creator dintr-o perspectivă corectă. Să-I mulţumim pentru lucrările mâinilor Sale şi pentru urmele paşilor Săi pe care le descoperim în natură.
Să-I aducem doar Lui închinarea ce I se cuvine!
Doamne, Îţi mulţumim pentru că a Ta „este marea”, Tu ai „făcut-o, şi mâinile” Tale „au întocmit uscatul„! Amin!