Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!
„Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)
”În rugăciunea credinței există știință divină; o știință pe care trebuie s-o înțeleagă orice om care vrea să facă din viața sa un succes. Hristos spune: „De aceea vă spun că orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit și-l veți avea.” Marcu 11, 24. El face clar faptul că ceea ce cerem trebuie să fie conform voinței lui Dumnezeu; trebuie să cerem lucrurile pe care ni le-a făgăduit, și orice primim trebuie să fie folosit pentru a împlini voia Sa. Nu trebuie să ne îndoim de făgăduință atunci când sunt împlinite condițiile… Nu avem nevoie să căutăm vreo dovadă exterioară a binecuvântării. Darul se află în făgăduință și putem merge la lucrarea noastră asigurați că Dumnezeu poate împlini ceea ce a promis și că darul, care se află deja în posesia noastră, îl vom primi când vom avea cel mai mult nevoie de el.” (E. G. White – Educație, pag. 258)
Întrebări de meditat:
Te-ai rugat vreodată pentru ceva ce știai că nu este după voia lui Dumnezeu, dar doreai atât de mult, încât oricum te-ai rugat? Adesea, retrospectiva este mai bună decât previziunea. De ce nu iei câteva momente astăzi să privești înapoi și să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru acele rugăciuni specifice pe care le-ai făcut și la care El nu a răspuns, pentru că acum vezi că nu erau spre binele tău.
Motive de rugăciune – Sabat, 25 aprilie 2020
MOTIVE DE LAUDĂ:
Deși am pierdut persoane dragi în COVID-19, există alții pentru care ne-am rugat stăruitor și Dumnezeu le-a cruțat viața. Să-L lăudăm pentru acele cazuri în care El a izbăvit. Și să căutăm să ne menținem „Fericita Nădejde”, căci avem încredere în El cu privire la pierderile pe care nu le putem înțelege.
CERERI:
- Rugați-vă pentru cei din zona Chattanooga, Tennessee în Statele Unite, care au trecut recent printr-o serie de tornade groaznice. Multe case și unele vieți au fost pierdute, iar acum, în mijlocul acestei pandemii COVID-19, se luptă să adune ce a mai rămas.
- Rugați-vă pentru cei din țările sărace care nu au putut să lucreze. Rugați-vă pentru asigurarea hranei și a proviziilor necesare membrilor bisericii din aceste regiuni.
- Continuați să vă rugați pentru profesioniștii din domeniul sănătății, cei din primele linii care continuă să lupte împotriva acestei epidemii. Rugați-vă pentru sănătatea, protecţia lor faţă de COVID-19 și siguranța lor emoțională. Ei au de a face cu stresul și încordarea acestei pandemii.
- Continuați să vă rugați pentru numeroasele organizații și întreprinderi mici care suferă financiar ca urmare al acestui blocaj. Rugați-vă pentru prevedere și înțelepciune în deciziile pentru viitor.
- Rugați-vă pentru înțelepciunea liderilor guvernamentali, ca ei să știe cum și când să înceapă să repornească economia.
Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro
Traducere: Adina Păltineanu
Materiale pentru studiu suplimentar:
„Domnul Hristos a spus că “orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.” Marcu 11, 24. “Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.” Ioan 14, 13. Iar ucenicul iubit, Ioan, sub inspirația Duhului Sfânt, vorbește foarte deschis și plin de încredere, “îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” Ioan 5, 14-15. Să înălțăm deci cu stăruință cererile noastre Tatălui, în numele Domnului Hristos. Dumnezeu va onora acest Nume.” (E. G. White – Parabolele Domnului Hristos, pag. 147)
„În unele cazuri de vindecare, Isus nu a dat imediat binecuvântarea râvnită. Dar, în cazul leprei, nici nu a fost adusă bine cererea că a și fost ascultată. Când ne rugăm pentru binecuvântări pământești, răspunsul la rugăciunea noastră poate întârzia sau Dumnezeu ne poate da ceva diferit de ceea ce am cerut; însă lucrurile nu stau așa când cerem să fim izbăviți de păcat. Este voia Sa să ne curețe de păcat, să ne facă pe toți copii ai Săi și în stare să ducem o viață de sfințenie. Hristos “S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău1 , după voia Dumnezeului și Tatălui nostru.” Și “îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut”. (Galateni 1, 4; 1 Ioan 5, 14.15.)” (E. G. White – Divina Vindecare, pag. 70)
„Nu trebuie să credem pentru că vedem sau simțim că Dumnezeu ne ascultă. Trebuie să ne încredem în făgăduințele Lui. Când venim la El în credință, fiecare cerere pătrunde în inima lui Dumnezeu. Când am cerut binecuvântările Lui, trebuie să credem în același timp că le primim și să-I mulțumim că le-am primit. Apoi să ne vedem de îndatoririle noastre, siguri fiind că binecuvântarea se va da atunci când vom avea mai mare nevoie de ea. Când am învățat să facem lucrul acesta, vom ști că rugăciunile noastre au fost ascultate. Dumnezeu va face pentru noi “nespus mai mult”, “potrivit cu bogăția slavei Sale” și “după lucrarea puterii tăriei Lui.” (Efeseni 3, 20.16; 1, 19.)” (Galateni 1, 4; 1 Ioan 5, 14.15.)” (E. G. White – Hristos Lumina Lumii, pag. 200)
„Rugăciunea pentru iertare primește întotdeauna un răspuns imediat — În unele cazuri de vindecare, Isus n-a dat îndată binecuvântarea cerută. Totuși, în cazuri de lepră, când I se cerea ajutorul, cererea era ascultată de îndată. Atunci când ne rugăm pentru binecuvântări pământești, răspunsul la rugăciune poate să întârzie sau este posibil ca Dumnezeu să ne dea altceva decât lucrul pe care îl cerem, dar nu așa se întâmplă când cerem să fim scăpați de păcat. Dorința Lui este tocmai să ne curețe de păcat, să facă din noi copii ai Lui și să ne dea putere pentru a trăi o viață sfântă. Hristos “S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl”. (Galateni 1, 4.) “Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut”. (1 Ioan 5, 14.15.) “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire”. (1 Ioan 1, 9.)
Hristos prezintă rugăciunile noastre înaintea Tatălui, ca și când ar fi cererile Sale — Îndată ce se apropie de tronul harului, orice copil al lui Dumnezeu ajunge să fie clientul marelui Avocat. La cea dintâi rostire a părerii lui de rău și a cererii lui de iertare, Hristos preia cazul lui ca fiind al Său, prezentând rugămintea înaintea Tatălui, ca și când ar fi cererea Sa.” (E. G. White – Rugăciunea, pag. 70)
„Credința este un element esențial al rugăciunii biruitoare. “Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută”. (Evrei 11, 6.) “Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă, orice i-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut”. (1 Ioan 5, 14.15.) Cu credința stăruitoare a lui Iacov, cu stăruința neabătută a lui Ilie, să prezentăm rugăciunile noastre Tatălui, cerând tot ceea ce El a făgăduit. Onoarea tronului Său este pusă în joc pentru împlinirea cuvântului Său.” (E. G. White – Profeţi şi regi, pag. 157)
„Noi toți dorim răspuns imediat și direct la rugăciunile noastre și suntem ispitiți sa ne descurajăm când răspunsul întârzie sau vine într-o formă la care nu ne așteptăm. Însă Dumnezeu este prea înțelept și prea bun, ca să răspundă rugăciunilor noastre în momentul și modul cum dorim noi. El va face mai mult și mai bine pentru noi decât să ne îndeplinească toate dorințele. Și, deoarece noi ne putem încrede în înțelepciunea și dragostea Lui, nu trebuie să-I cerem să facă după voia noastră, ci trebuie să căutăm să ne supunem și să împlinim planul Lui. Dorințele și interesele noastre trebuie să se piardă în voia Lui, Aceste experiențe, care ne pun la încercare credința, sunt spre folosul nostru. Prin acestea se va vedea dacă credința noastră este autentică și sinceră, bizuindu-se doar pe Cuvântul lui Dumnezeu, sau dacă este, în funcție de împrejurări, nesigură și schimbătoare. Credința se întărește prin exercițiu. Noi trebuie să lăsăm răbdarea să-și facă lucrarea ei desăvârșită și să ne aducem aminte că sunt făgăduințe prețioase în Scripturi pentru cei care-L așteaptă pe Domnul.
Nu toți înțeleg aceste principii. Mulți care caută vindecare prin îndurarea Domnului socotesc că trebuie să primească răspuns direct și imediat la rugăciunile lor, iar dacă nu se întâmplă astfel, înseamnă că credința lor este deficitară. Din acest motiv, cei care sunt slăbiți datorită bolii au nevoie să fie sfătuiți cu înțelepciune, ca să poată acționa chibzuit. Ei nu trebuie să nesocotească datoria lor față de prieteni, care s-ar putea să supraviețuiască sau să neglijeze să folosească remediile naturale pentru refacerea sănătății.
Adesea, există primejdia de a greși aici. Crezând că vor fi vindecați ca răspuns la rugăciune, unii se tem să nu facă ceva care să arate lipsă de credință. Însă ei nu trebuie să neglijeze să-și lase treburile în ordine, așa cum ar face dacă s-ar aștepta să fie îndepărtați prin moarte. Și nu ar trebui să se teamă nici să rostească cuvinte de încurajare și sfat, în ceasul plecării, către cei dragi ai lor.”
„Când ne rugăm pentru vindecarea celor bolnavi, oricare ar fi rezultatul, noi nu trebuie să ne pierdem credința în Dumnezeu. Dacă suntem chemați să facem față nenorocirii, să acceptăm cupa cea amară și să nu uităm că mâna Tatălui o ține la buzele noastre. Însă dacă sănătatea este redată, să nu se uite că vasul cu harul vindecător ne este dat sub o nouă obligație față de Creator. Când cei zece leproși au fost curățiți, doar unul s-a întors să-L caute pe Isus și să-I aducă slavă. Fie ca nici unul dintre noi să nu fie ca cei nouă nechibzuiți, ale căror inimi nu au fost atinse de îndurarea lui Dumnezeu. “Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (E. G. White – Sfaturi pentru biserică, pag. 305-306)