Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!
„Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa. Seara, dimineața şi la amiază, oftez şi gem şi El va auzi glasul meu.” (Psalm 55:16,17)
”Rugăciunea este un mijloc hotărât de cer pentru succes. Apelurile, cererile, tratatele, dintre oameni, îi mișcă pe aceștia și joacă un rol în reglementarea afacerilor națiunilor. Dar rugăciunea mișcă cerul… Rugăciunea, credința, încrederea în Dumnezeu aduc o putere divină care așează calculele omenești la adevărata lor valoare – fără nici o însemnătate… Cel care se așează acolo unde Dumnezeu îl poate lumina, înaintează de la semiobscuritatea zorilor la strălucirea puternică de la amiază.” (In Heavenly Places, pag. 75)
Întrebări de meditat:
Care este lucrul cel mai imposibil pe care îl ceri lui Dumnezeu să-l facă?
Poate să aducă împăcare între tine și o persoană pe care o iubești?
Sau poate să refacă o căsătorie distrusă, sau să readucă un copil la credință?
Scrie mai multe rugăciuni imposibile astăzi în inima ta, iar lângă aceste rugăciuni, scrie făgăduințe specifice din Cuvântul lui Dumnezeu. Începe prin a cere împlinirea următoarelor promisiuni: Marcu 10:27, Luca 18:27, 1 Ioan 5:14
Motive de rugăciune – Duminică, 26 aprilie 2020
MOTIVE DE LAUDĂ:
Lăudăm pe Domnul pentru că a folosit deja această pandemie COVID-19 pentru a aduce reconcilierea între mulți și știm că Dumnezeu tânjește să facă aceeași minune a vindecării pentru mulți alții.
CERERI:
- Rugați-vă pentru membrii bisericii noastre din diferite țări din Africa, din insulele Caraibe și din țările Americii centrale și de sud, în timp ce luptă împotriva pandemiei Coronavirus.
- Rugați-vă pentru cei din propria biserică și localitate care sunt afectați de criza financiară. Rugați-vă ca nevoile lor să fie împlinite.
- Rugați-vă pentru o inimă generoasă, gata să împartă, dacă faceți parte dintre cei cu resurse suplimentare. Rugați-vă ca noi, ca familie a bisericii, să simțim împreună cu frații și surorile noastre aflate în nevoie.
- Rugați-vă ca Dumnezeu să ne ducă la o relație mai profundă cu El în timpul petrecut în studiu și rugăciune, nu doar pentru a obține ajutor și binecuvântări, ci pentru ca cea mai mare dorință a noastră să fie să-L cunoaștem cu adevărat.
- Rugați-vă ca membrii bisericii din întreaga lume să profite de aceste timpuri pentru a împărtăși cu nerăbdare resursele spirituale, seria It Is Written “Hope Awakens” sau ”Pandemia Speranței” în România, sau altă hrană spirituală, cu vecinii și prietenii care au nevoie.
Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro
Traducere: Adina Păltineanu
Materiale pentru studiu suplimentar:
„Cei care au acces la Dumnezeu prin Domnul Hristos au o lucrare importantă înaintea lor. Acum este timpul să punem mâna, să ne prindem de brațul tăriei noastre. Rugăciunea lui David trebuie să fie rugăciunea pastorilor și a membrilor laici: “Este vremea ca Domnul să lucreze; căci ei calcă Legea Ta”. Slujitorii Domnului să plângă între tindă și altar și să spună: “Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta”. Dumnezeu a lucrat totdeauna pentru poporul Său în situația lor cea mai critică, atunci când se părea că nu mai este nici o speranță ca ruina să fie evitată.
Planurile oamenilor răi, vrăjmașii bisericii, sunt supuse puterii Sale și providenței Sale cârmuitoare! El poate mișca inimile oamenilor de stat; mânia celor turbulenți și nemulțumiți, celor ce urăsc pe Dumnezeu, adevărul și poporul Său poate să fie potolită, așa cum se potolesc apele dacă El le poruncește să se liniștească. Rugăciunea mișcă brațul Celui Atotputernic. El, care face stelele să meargă în ordine pe bolta cerului, al cărui glas controlează valurile adâncimilor de ape, același Creator infinit va lucra în favoarea poporului Său, dacă Îl cheamă în credință. El va ține în frâu forțele întunericului până când avertizarea este dată lumii și toți cei ce o vor asculta vor fi pregătiți pentru luptă.” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 452)
„Domnul spune: “Cheamă-Mă în ziua necazului.” Psalmii 50, 15. El ne invită să aducem înaintea Lui greutățile și trebuințele noastre, cum și nevoia noastră de ajutor divin. El ne îndeamnă să fim stăruitori în rugăciune. De îndată ce greutățile se ivesc, noi trebuie să îndreptăm către El cererile noastre sincere și călduroase. Prin rugăciunile noastre insistente, noi demonstrăm încrederea noastră puternică în Dumnezeu. Simțământul lipsei noastre ne determină să ne rugăm în mod stăruitor, iar Tatăl nostru ceresc este mișcat de rugăciunile noastre fierbinți.
Adesea, acei care suferă batjocură și sunt persecutați pentru credința lor, sunt ispitiți să creadă că sunt uitați de Dumnezeu. În ochii oamenilor, ei nu sunt decât o minoritate. După toate aparențele, vrăjmașul triumfă asupra lor. Dar ei nu trebuie să-și calce conștiința. Cel care a suferit pentru ei, care a purtat suferințele și durerile lor, nu-i va uita.
Copiii lui Dumnezeu nu sunt părăsiți și lăsați fără apărare. Rugăciunea mișcă brațul Celui Atotputernic. Rugăciunea a “cucerit împărății, a făcut dreptate, a căpătat făgăduințe, a astupat gurile leilor, a stins puterea focului.” Noi vom înțelege ce înseamnă aceasta când vom auzi relatarea despre martirii care au murit pentru credința lor “și au pus pe fugă oștirile vrăjmașe.” Evrei 11, 33-34.
Dacă consacrăm viața noastră în slujba Sa, nu vom putea fi niciodată puși într-o situație pentru care Dumnezeu n-a prevăzut ajutorul Său. Oricare ar fi situația noastră, noi avem un Călăuzitor care să ne arate drumul, oricare ar fi problemele noastre, noi avem un Sfătuitor sigur, oricare ar fi necazurile noastre, lipsurile sau chiar dacă am fi părăsiți, avem un Prieten iubitor. Dacă în neștiința noastră călcăm greșit, Domnul Hristos nu ne părăsește. Vocea Sa clară și distinctă se aude spunând: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” Ioan 14, 6. “Căci El va izbăvi pe săracul care strigă, și pe nenorocitul care n-are ajutor.” Psalmii 72, 12.
Dumnezeu declară că El va fi onorat de către aceia care se apropie de El și care Îi slujesc cu credincioșie. “Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea, da, pacea, căci se încrede în Tine.” Isaia 26, 3. Brațul Celui Atotputernic este întins ca să ne conducă înainte și tot înainte. Mergeți înainte, spune Domnul Hristos, Eu am să vă trimit ajutor. Voi cereți pentru slava numelui Meu și de aceea veți primi. Eu voi fi proslăvit înaintea acelora care privesc și așteaptă căderea voastră. Aceștia, vor vedea triumful glorios al Cuvântului meu. “Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi.” Matei 21, 22.” (E. G. White – Parabolele Domnului Hristos, pag. 172-173)
„Rugăciunea mișcă brațul lui Dumnezeu. — Rugăciunea mișcă brațul Celui Atotputernic. Cel ce pune toate stelele în ordine pe cer, Cel ce stăpânește valurile marelui adânc — același Creator infinit va acționa în favoarea copiilor Săi dacă ei, prin credință, Îl vor chema. El va ține în frâu toate forțele întunericului până când avertizarea va fi trimisă lumii și toți cei ce vor lua seama la ea vor fi pregătiți pentru revenirea Sa. — RH, 14 decembrie 1905.
Rugăciunea publică ar trebui să încorporeze principiile incluse în Rugăciunea Domnească. — Isus i-a învățat pe ucenicii Săi că numai acea rugăciune care iese de pe buze curate, născută din nevoile efective ale sufletului, este autentică și va aduce binecuvântarea cerului asupra celui ce o rostește. El le-a dat ucenicilor o rugăciune scurtă și cuprinzătoare. Această rugăciune este fără pereche datorită frumoasei sale simplități. Este o rugăciune perfectă pentru a fi rostită în public sau în taină; este impunătoare și înaltă, și totuși atât de simplă, încât și un copil mic o poate înțelege.
Copiii lui Dumnezeu au repetat-o secole la rând, și totuși este la fel de strălucitoare. Ca o piatră prețioasă, continuă să fie iubită și apreciată. Această rugăciune este o creație minunată. Nimeni nu se va ruga în van dacă în rugăciunile sale sunt încorporate principiile pe care le conține ea. Rugăciunile noastre în public ar trebui să fie scurte și să exprime numai nevoile reale ale sufletului, cerând în simplitate și în credință exact lucrurile de care avem nevoie. Rugăciunea care vine dintr-o inimă smerită și zdrobită este respirația vitală a sufletului care flămânzește după neprihănire. — ST, 3 decembrie 1896.” (E. G. White – Lucrarea pastorală, pag. 102)
„Biserica trebuie să se roage des. — Isus S-a rugat! Maiestatea Cerului S-a rugat! El a plâns în favoarea omului. Rugăciunea, rugăciunea făcută cu credincioșie și cu stăruință va mișca brațul care mișcă lumea. Slujitorul lui Hristos trebuie să se roage dacă vrea să vină de la Dumnezeu vremurile de înviorare. Biserica trebuie să se roage mult dacă vrea să meargă în lumină, după cum El este lumină. — ST, 15 ianuarie 1880.” (E. G. White – Lucrarea pastorală, pag. 102)