Din tot ce e mai scump pe lume
Şi bine-n toate ţi-au făcut
Doar una are un renume
E mama care te-a născut.
Ea a vegheat la capu-ţi somnul
Să-ţi fie dulce, liniştit.
În tot ce-i bine a dat tonul
Căci mult, prea mult ea te-a iubit.
De egoism nu-ncape vorbă
Căci pentru tine s-a zbătut
Să ai pâiniţă, să ai ciorbă,
Să fii pe drum neabătut.
Ea a dorit să ai şi carte
Să poţi fi învăţat, deştept,
De muncă bună să ai parte
Să nu pierzi timpul în deşert.
Te-a alintat cu vorba-i dulce
Şi ţi-a vorbit frumos mereu,
Mergând pe drumul către cruce
Ţi-a prezentat pe Dumnezeu.
Ţi-a spus că cerul este ţinta
Ce-ţi stă în faţă, neclintit.
Să-ţi fie-uşoară biruinţa
Ea pentru tine a dorit.
Cum poţi acum copile dragă
Să n-o ajuţi, să n-o iubeşti?
Ar trebui ca viaţa-ntreagă
Pe mama ta s-o preţuieşti.
Chiar de e-n vârstă şi n-aude,
Chiar de nu face paşi perfecţi,
Chiar de nu ştie şi nu vede
Pe mama ta să o respecţi!
© Viorel Dascalu 2010