Viorel Dascălu

Dragi fraţi şi preţioase surori, încă un Sabat ne găseşte în casele noastre. Ne pare rău că nu-l putem petrece la biserică, dar şi aşa, el poate fi o binecuvântare deosebită pentru fiecare dintre noi!

Chiar dacă nu ne vedem, studiul Cuvântului Sfânt ne uneşte şi astăzi.

Predica din acest Sabat se intitulează:

„Dumnezeu arată cine este adevăratul vinovat!”

Imnul creştin propus pentru deschidere: 291 – „Stai tare-n ispite!”

Lăudat să fie Dumnezeu pentru această zi de har!  Mulţumiri să-I fie aduse pentru că ne iubeşte şi ne oferă din binecuvântările Sale nemăsurate!

Gândul central al predicii:

„Dumnezeu nu poate fi învinuit de relele care se petrec pe acest pământ. În spatele acestor situaţii este altcineva.”

Sunt convins că în ultima vreme aţi auzit discuţii în care, într-un fel sau altul, Dumnezeu este acuzat de tot ceea ce ni se întâmplă. Unii sunt mai vehemenţi. Alţii, puţin mai temperaţi, afirmă doar că nu ar înţelege de ce nu intevine Dumnezeu. De ce nu pune capăt acestei situaţii ciudate?

Am auzit persoane citându-l pe suferindul Iov: „Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” (Iov 2:10) Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu a vrut să ne pedepsească… este dreptul Lui!

Mergând mai departe pe firul responsabilităţii, unii chiar consideră că au răspunsul corect. Acesta ar fi: Dumnezeu se foloseşte de Satana pentru a-i corija pe pământeni. Altfel spus, ar fi un fel de colaborare între Dumnezeu şi Diavol.

Există şi concepţia că Dumnezeu nu poartă responsabilitatea situaţiei. El doar vede şi aprobă ceea ce ni se întâmplă. Fără El nu se întâmplă nimic.

Poate fi acuzat Dumnezeu de o implicare activă? Sau ne-am putea gândi la insensibilitate şi nepăsare din partea Sa? Cum este corect să privim lucrurile?

Cazuri de analizat:

2 Samuel 24:1-4

„Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel; şi a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda”.  Şi împăratul i-a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla lângă el: „Străbate toate seminţiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Şeba; să se facă numărătoarea poporului, şi să ştiu la cât se ridică numărul lor.” Ioab a zis împăratului: „Domnul, Dumnezeul tău, să făcă poporul de o sută de ori mai mare, şi împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?” Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii; şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat de la împărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel.”

După ce citim aceste versete, ni se cam închide gura, oricât de mult am vrea să „luăm apărarea” lui Dumnezeu. Mulţi spun: aşa scrie! Este clar: „Domnul” este vinovatul! El l-a pus pe David să facă numărătoarea.

Pentru a clarifica acest aspect, avem nevoie şi de un alt pasaj din Scriptură:

1 Cronici 21:1

„Satana s-a sculat împotriva lui Israel, şi a ațâțat pe David să facă numărătoarea lui Israel.”

Ce interesant: „Biblia se contrazice!” Aşa ar suna verdictul dat de unii. Oare chiar se contrazice Sfânta Carte? Sau, în realitate, se completează, se aduc clarificări, se dau lămuriri? Avem lumină, la acest subiect, chiar în Biblie: „Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1:20-21) 

Atunci, unde este problema?

O parte din răspuns o avem chiar în capitolul de unde am citit iniţial:

2 Samuel 24:10  „David a simţit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: „Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un… nebun!”

David recunoaşte clar faptul că de la el a pornit ideea cu numărătoarea. Nici o secundă el nu ar da de înţeles faptul că ar fi victima unei ispite venite de la Dumnezeu. El afirmă: „Am săvârşit un mare păcat!”. Conştiinţa lui era trează. El şi-a dat seama că a greşit şi, tremurând, aştepta consecinţele acţiunii sale.

De unde a pornit totul? Ce, sau cine era în spatele deciziei de a număra poporul?

Paragrafe inspirate:

„Relațiile cu națiunile păgâne au dus la nașterea dorinței de a merge după obiceiurile lor naționale și au trezit ambiția după mărirea lumească. Israel, ca popor al Domnului, trebuia să fie onorat, dar, crescându-le mândria și încrederea îi ei înșiși, izraeliții nu fuseseră mulțumiți  cu această întâietate. Se gândeau mai mult la poziția lor între celelalte națiuni. Spiritul acesta nu putea întârzia să-i atragă ispita. Cu dorința de a-și extinde stăpânirea asupra națiunilor străine prin cucerire, David s-a hotărât să-și sporească oștirea, cerând serviciu militar de la toți cei de vârstă corespunzătoare. Pentru aceasta, se simțea nevoia unui recensământ al populației. Ceea ce îl îndemna pe împărat să facă această lucrare era îngâmfarea și ambiția. Numărătoarea populației avea să arate contrastul dintre slăbiciunea împărăției când David s-a urcat pe tron și tăria și prosperitatea ei în timpul domniei lui. Lucrul acesta urma să contribuie și el la creșterea încrederii în sine, și așa destul de mare, atât a împăratului, cât și a poporului. Scriptura zice: “Satana s-a sculat împotriva lui Israel și a ațâțat pe David să facă numărătoarea lui Israel”. Propășirea lui Israel în timpul lui David se datora binecuvântării lui Dumnezeu, și nu iscusinței împăratului sau tăriei oștirii lui. Dar sporirea puterii militare a împărăției urma să le dea națiunilor înconjurătoare impresia că încrederea lui Israel era în oștirile lui, și nu în puterea Domnului.

Cu toate că poporul era mândru de mărirea lui națională, n-a privit totuși cu plăcere planul lui David de a dezvolta atât de mult serviciul militar. Plănuita recrutare a dat naștere la multă nemulțumire; în consecință, s-a considerat necesar să fie folosiți ofițerii de armată în locul preoților și funcționarilor civili, care făcuseră până acum recensământul. Scopul urmărit era contrar principiului teocrației. Chiar și Ioab, cât era el de lipsit de scrupule, a vorbit împotrivă. El zise: “Domnul să facă pe poporul Lui încă de o sută de ori pe atâta! Împărate, domnul meu, nu sunt ei toți slujitorii domnului meu? Dar pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să facă pe Israel să păcătuiască astfel?” Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab și Ioab a plecat și a străbătut tot Israelul; apoi s-a întors la Ierusalim. Numărătoarea nu se încheiase când David și-a dat seama de păcatul lui. Condamnându-se singur, “el a zis lui Dumnezeu: ‘Am săvârșit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!’” A doua zi, profetul Gad a adus lui David următoarea solie: “Așa vorbește Domnul: ‘Primește: sau trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit  de potrivnicii tăi și atins de sabia vrăjmașilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului și ciuma să fie în țară și Îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ținutul lui Israel.’ Vezi acum”, zise proorocul, “ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.

Țara a fost lovită cu ciumă, care a ucis șaptezeci de mii de oameni din Israel. Plaga încă nu pătrunsese în capitală, “când ‘David a ridicat ochii și a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ și cer, și ținând în mână sabia scoasă și întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David și bătrânii, îmbrăcați în saci, au căzut cu fața la pământ.’ David rugă stăruitor pe Dumnezeu să cruțe pe Israel: ‘Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut răul acesta, dar oile acestea, ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mâna ta să fie dar peste mine și peste casa tatălui meu și să nu piardă pe poporul Tău!

Facerea recensământului dăduse naștere la nemulțumire în popor; cu toate acestea, ei cultivaseră aceleași păcate care îl conduseseră pe David la lucru. După cum, prin păcatul lui Absalom, Domnul îl lovise cu pedeapsă pe David, tot astfel, prin greșeala lui David, a pedepsit păcatele lui Israel.” (E. G. White – Patriarhi şi profeţi, pag. 746-748)

Interesant este faptul că David nu căzuse singur în păcatul „mândriei naţionale”. În spatele său era un popor care era infectat cu acelaşi soi de „aroganţovirus”.

Comentariile Biblice AZŞ, aduc aici încă un plus de lumină:

„În textul în discuţie avem un alt caz în care este spus despre Dumnezeu că face ceea ce El nu împiedică (PP 728.739). În realitate, Satana a fost cel care a aţâţat mândria şi ambiţia care au făcut pe împăratul lui Israel să promoveze procedee spre a mări numărul oştirii sale cu scopul de a întinde hotarele lui Israel prin noi cuceriri militare (vezi PP 747). (CBAZŞ)

Mergând mai departe pe firul subiectului, unde este mâna lui Dumnezeu şi unde este mâna altcuiva?

Iată un paragraf foarte interesant:

„Un singur înger i-a nimicit pe toți întâii născuți ai egiptenilor și a umplut țara de jale. Când David L-a mâniat pe Dumnezeu, prin numărătoarea poporului, un înger a pricinuit acea teribilă nimicire, prin care a fost pedepsit păcatul său. Aceeași putere nimicitoare, exercitată de îngerii sfinți atunci când le poruncește Dumnezeu va fi exercitată de către îngerii răi atunci când le va îngădui El. Acum, există puteri pregătite, care așteaptă doar permisiunea divină pentru a răspândi pustiirea pretutindeni.” (E. G. White – Evenimentele ultimelor zile, pag. 243)

Ideea ce reiese din acest citat: „Dumnezeu nu le permite celor ce ar vrea să distrugă lumea noastră să o facă.

Am amintit la început de Iov. Cine a adus suferinţa lui Iov? Dumnezeu sau Satan? Satan! Corect! Doar că Dumnezeu i-a spus clar: „Îţi dau voie DOAR PÂNĂ LA UN PUNCT!”

Pentru cei care afirmă că ar fi un fel de înţelegere sau colaborare între Dumnezeu şi Satan, iată ce spune chiar Domnul Hristos:

Matei 12:24-29:

Când au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie desbinată împotriva ei însăşi, este pustiită; şi orice cetate sau casă, desbinată împotriva ei însăşi, nu poate dăinui. Dacă Satana scoate afară pe Satana, este desbinat; deci, cum poate dăinui împărăţia lui? Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri. Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi. Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare, şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.

Mesajul este limpede: Dumnezeu nu luptă pe frontul ADEVĂRULUI cu armele MINCIUNII.

Ioan 8:44:  “Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

De ce face Satan toate acestea? De ce i se permite să chinuie lumea?

„Prin spiritism, Satana apare ca un binefăcător al omenirii, vindecând bolile oamenilor și pretinzând a aduce o ordine nouă și un sistem mai înalt de credință religioasă; dar în același timp lucrează ca un nimicitor. Ispitele lui duc mulțimile la ruină. Necumpătarea detronează rațiunea, urmează îngăduința senzuală, lupta și vărsarea de sânge. Satana găsește plăcere în război, căci el provoacă pasiunile cele mai rele ale sufletului și aruncă pentru veșnicie victimele cufundate în viciu și în sânge. Ținta lui este să provoace popoarele la război unul împotriva altuia, pentru că în felul acesta poate îndepărta mințile oamenilor de la lucrarea de pregătire pentru a sta în ziua lui Dumnezeu.

Satana lucrează și prin elementele naturii, pentru a-și strânge secerișul de suflete nepregătite. El a studiat secretele laboratoarelor naturii și își folosește toată puterea pentru a controla aceste elemente atât cât îi îngăduie Dumnezeu. Când i s-a îngăduit să-l chinuiască pe Iov, cât de repede turmele, cirezile, robii, casele, copiii au fost distruși, un necaz venind după altul ca într-o clipă. Dumnezeu este Acela care ocrotește făpturile Sale și le înconjoară pentru a le feri de puterea distrugătorului. Dar lumea creștină a dovedit dispreț față de Legea lui Iehova; Domnul însă va face exact ce a spus — Își va retrage binecuvântările de la pământ și-Și va îndepărta grija ocrotitoare de la aceia care se răscoală împotriva Legii Sale, învățându-i și obligându-i și pe alții să facă la fel. Satana are stăpânire peste toți aceia pe care Dumnezeu nu-i păzește în mod deosebit. El îi va favoriza și îi va face pe unii să prospere pentru a aduce la îndeplinire planurile lui și va aduce necazuri pentru alții, făcându-i pe oameni să creadă că Dumnezeu este Acela care-i chinuiește.

În timp ce va apărea înaintea copiilor oamenilor ca un mare medic care le poate vindeca bolile, el va aduce boală și dezastru, până acolo încât orașele populate să fie aduse în stare de ruină și părăsire. Chiar acum el este la lucru. În accidente și calamități pe mare și pe uscat, în marile conflagrații, în furtuni grozave și în uragane pustiitoare, inundații, cicloane, valuri uriașe și în cutremure, în toate locurile și în mii de forme, Satana își exercită puterea. El distruge lanurile gata de recoltat, având ca urmare foametea și suferința. El face ca aerul să fie poluat de moarte și mii de ființe pier din cauza stricăciunii lui. Aceste calamități vor deveni din ce în ce mai frecvente și mai dezastruoase. Distrugerea va veni asupra oamenilor și a animalelor. “Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile, și rupeau legământul cel veșnic!” (Isaia 24, 4.5). …

Dumnezeu nu forțează niciodată voința sau conștiința; dar calea continuă a lui Satana — pentru a câștiga stăpânire asupra acelora pe care nu-i poate amăgi altfel — este constrângerea prin cruzime. Prin teamă, el încearcă să domine conștiința și să-și asigure închinarea. Pentru împlinirea acestui țel, el lucrează prin autoritățile religioase și pământești, mobilizându-le să impună legile omenești, disprețuind Legea lui Dumnezeu.” (Tragedia veacurilor, pag. 588-590)

Ca să parafrazez: „Prin CORONAVIRUS, Satana încearcă să domine conştiinţa şi să-şi asigure închinarea.”

Sunt ABSOLUT convins: „coronavirusul nu este de la Dumnezeu.” Virusurile şi toate organismele dăunătoare au fost create în laboratorul Satanei. El vrea să prăpădească oamenii. Vrea să fie sigur că îi va distruge fără ca aceştia să mai aibă şansa vieţii veşnice.

Dumnezeu, în acest context, are însă un mesaj special:

Luca 22:31-32:  Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”

APEL:

Aş lega aici două versete scrise de doi oameni ai lui Dumnezeu în contexte diferite:

„Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. (1 Petru 5:8)  

„Ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui. (2 Corinteni 2:11)  

Dumnezeu ne-a avertizat despre şmecheriile lui Satan. Nu ne-a lăsat în necunoştinţă de cauză despre planurile lui distructive. În timp ce vrea să se dea mare salvator la lumii, diavolul o lichidează pas cu pas.

Dumnezeu ne-a avertizat de la început: păcătuiţi – negreşit muriţi! Satan a întors pe dos cuvintele lui Dumnezeu: păcătuiţi – hotărât nu veţi muri! Pare mai optimist diavolul. Nu-i aşa?

Cât de uşor vor cădea pradă oamenii ispitelor diavolului! Satan a introdus în mintea omului faptul că Dumnezeu Însuşi este vinovat de războaie, de epidemii, de cutremure şi de alte cataclisme. Într-o zi, cei mai mulţi, vor privi spre „eliberatorul” mincinos care va apărea printre oameni.

„Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” (2 Corinteni 11:14)  

            Există, însă, o veste bună:

Romani 16:20:  „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.”

Satan a fost demascat. În curând va fi şi zdrobit. Dumnezeu va pune capăt înșelăciunii vrășmașului. Tot ceea ce acum a fost pus pe seama lui Dumnezeu, se va transfera, pe drept, pa capul „ţapului ispăşitor”. Satan va plăti pentru tot răul pe care l-a făcut. Dumnezeu va crea O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ: „VIAŢA VEŞNICĂ”!

Dragii mei, cine credeţi că este mai de treabă? Satan – mincinosul şi ucigaşul? Sau Dumnezeu cel adevărat, iubitor şi drept?

A venit timpul să ne aşezăm liniştiţi în mâinile Domnului! În contextul acesta al pandemiei, să spunem şi noi împreună cu vinovatul David:

2 Samuel 24:14:  David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtoare! Oh! mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!”

Dumnezeu să ne dea puterea de a ne recunoaşte toate păcatele şi de a privi spre El pentru a primi îndurarea pe care El vrea să o reverse peste noi! AMIN!

Imnul creştin propus pentru încheiere: 203 – „Mi-e inima aprins altar!”

Cu inima sinceră, pastor Viorel Dascălu.