Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!
”Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.” Psalm 27:5
”Dumnezeu vrea să facă lucruri mari pentru aceia care se încred în El. Cauza pentru care poporul Lui nu are o putere mai mare este faptul că se încrede prea mult în propria înțelepciune și nu-I dă prilej Domnului să-și desfășoare puterea în favoarea lui. Dumnezeu îi va ajuta în orice nevoie pe copiii Săi credincioși, dacă aceștia își vor pune deplina încredere în El și-L vor asculta cu credincioșie.” (E. G. White – Patriarhi și Profeți, pag. 493)
Întrebări de meditat
Ce înseamnă să fii ascuns sub acoperișul cortului Lui? De ce noi, creștinii avem o putere spirituală atât de mică? Care sunt două acțiuni pe care Dumnezeu așteaptă să le vadă la noi? Cum putem practica aceste două acțiuni chiar acum în timpul crizei actuale?
Motive de rugăciune – duminică, 5 aprilie 2020
- Rugați-vă pentru membrii bisericii din Fiji care caută să fie o lumină chiar și în mijlocul unei lumi aflate în haos. Rugați-vă să fie stâlpii speranței și ancore de stabilitate în aceste vremuri dificile, reflectând dragostea lui Isus în tot ceea ce întâmpină.
- Rugați-vă ca stația locală Hope (Speranța) din Fiji să devină o platformă media de încredere în întreaga insulă și ca Dumnezeu să o folosească pentru a ajunge la mulți pentru împărăția lui Dumnezeu.
- Rugați-vă pentru studenții misionari din întreaga lume, care înfruntă pandemia COVID-19 departe de casă și de cei dragi. Rugați-vă pentru curaj și putere pentru misionarii noștri.
- Rugați-vă pentru asigurarea continuă a celor care pierd locuri de muncă, fiind dați afară, sau întrebându-se cum să plătească chiria și utilitățile și să cumpere mâncare când nu pot merge la muncă.
- Rugați-vă pentru membrii bisericii din Italia, Franța, Spania, Germania și alte țări europene care și-au pierdut persoanele dragi datorită coronavirusului. Rugați-vă pentru mângâiere și putere de a se ridica și a merge înainte.
Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro
Traducere: Adina Păltineanu
Resurse anexe:
Calea către Hristos
Capitolul 2 (a doua parte) — Păcătosul are nevoie de Hristos
„Multe sunt simbolurile, pildele prin care Duhul lui Dumnezeu a căutat să ilustreze acest adevăr și să-l facă clar sufletelor care tânjesc să fie eliberate de povara vinovăției. Când, după ce a păcătuit înșelând pe Esau, Iacob a fugit din casa tatălui său, el se simțea apăsat de greutatea vinovăției sale. Singur și fugar cum era, despărțit de tot ceea ce făcea ca viața să aibă valoare, să-i fie dragă, singurul gând care, mai presus de toate celelalte apăsa asupra sufletului său a fost temerea ca nu cumva păcatul său să-l fi despărțit de Dumnezeu, fiind părăsit de Providență. În amărăciunea sa, el s-a culcat să se odihnească pe pământul gol, având în jurul său numai dealurile singuratice, iar deasupra, strălucirea cerului acoperit de stele. Pe când dormea, o lumină stranie i-a apărut în vis. Și iată, de pe pământul pe care se odihnea o uriașă scară părea că se înalță chiar până la porțile cerului, și pe ea îngerii lui Dumnezeu coborau și urcau, în timp ce de sus, din slava cerului, o voce divină s-a auzit rostind o solie de mângâiere și speranță. Astfel s-a făcut cunoscut lui Iacob ceea ce răspundea nevoii și dorinței sufletului său: un Mântuitor. Cu bucurie și recunoștință a văzut descoperindu-i-se o cale prin care el, un păcătos, putea fi readus în comuniune cu Dumnezeu. Scara tainică din visul său reprezenta pe Domnul Hristos, singurul mijloc de comunicare dintre Dumnezeu și om.
Acesta este același tablou la care Domnul Hristos S-a referit în convorbirea Sa cu Natanael, atunci când a spus: “Veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și pogorându-se peste Fiul omului”. (Ioan 1, 51.) Prin căderea sa în păcat, omul s-a înstrăinat de Dumnezeu, iar pământul a fost despărțit de cer. Peste prăpastia aceasta despărțitoare nu poate exista nici un mijloc de comunicare. Dar prin Domnul Hristos pământul este iarăși pus în legătură cu cerul. Prin meritele Sale, Domnul Hristos a făcut un pod de legătură peste prăpastia făcută de păcat, astfel încât îngerii slujitori să intre din nou în relație cu oamenii. Domnul Hristos este Acela care leagă pe omul căzut, în slăbiciunea și neputința sa, de Izvorul puterii infinite.
Zadarnice sunt visurile oamenilor spre progres, în zadar sunt toate silințele pentru înălțarea omenirii, atâta timp cât aceștia neglijează singura sursă a speranței și ajutorului neamului omenesc căzut în păcat. Căci “orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor”. (Iacov 1, 17.) Fără Dumnezeu nu există un caracter creștin desăvârșit. Iar singura cale spre Dumnezeu este Domnul Hristos. El spune: “Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14, 6.)
Inima iubirii divine tânjește după copiii Săi de pe pământ cu o putere mai tare decât moartea. Dând pe Fiul Său pentru noi, El ne-a dăruit totul în acest unic dar. Viața, moartea și lucrarea de mijlocire a Mântuitorului, lucrarea îngerilor în favoarea noastră și suspinele negrăite ale Duhului Sfânt și, mai presus de toate, Tatăl lucrând totul prin toți, interesul necontenit al ființelor cerești: toate acestea sunt puse în slujba mântuirii oamenilor.
Să contemplăm deci sacrificiul uimitor adus pentru noi. Să căutăm să înțelegem și să apreciem activitatea și energia pe care cerul le depune pentru câștigarea celor pierduți și aducerea lor înapoi în casa Tatălui. Motive mai bune și mijloace mai puternice decât cele folosite nu s-ar putea pune niciodată în acțiune; răsplata cea peste măsură de mare pentru împlinirea în dreptate a datoriei, bucuria cerului, societatea îngerilor, comuniunea și iubirea lui Dumnezeu și a Fiului Său, înălțarea și dezvoltarea tuturor facultăților noastre de-a lungul tuturor veacurilor: nu sunt toate acestea puternice stimulente și încurajări care să ne determine să aducem Creatorului și Răscumpărătorului nostru o slujire pornită dintr-o inimă plină de iubire?
Pe de altă parte, judecățile lui Dumnezeu rostite împotriva păcatului, o răsplată inevitabilă, degradarea caracterului nostru și răsplătirea finală sunt prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu spre a ne avertiza împotriva primejdiei de a sluji lui Satana.
Să nu ținem seama oare de bunătatea lui Dumnezeu? Ce ar fi putut face El mai mult? Să ne așezăm deci într-o bună și dreaptă legătură cu El, care ne-a iubit și ne iubește cu o dragoste uimitoare. Să ne folosim deci cât mai mult de mijloacele harului care ne-au fost puse la dispoziție pentru ca să fim transformați până la deplina asemănare cu El și pentru a fi readuși în tovărășia îngerilor slujitori, în armonie și comuniune cu Tatăl și cu Fiul.”