Un cort în inimă mi-am pus să fie spre-nchinare,
Chiar de-s acasă singurel sau sunt la adunare.
Ţăruşi am pus să-mi îngrădesc accesul către lume,
Pe Domnul vreau să-L întâlnesc cu gânduri tot mai bune.
Mi-am pus altar ca să jertfesc plăceri şi răutate
Să ardă tot ce-i păcătos în gânduri şi în fapte.
Apoi lighean am aşezat să-mi spăl mintea şi trupul
Căci de păcat am fost mânjit, mi-a fost pătat şi duhul.
În Sfânta, masă-am aşezat cu a-nvăţăturii pâine,
Lumină sfeşnicul mi-a dat să văd drumul pe mâine.
Tămâia rugii pe altar mi-o pun de dimineaţa
Să ardă pănă pe-nserat, să-nmiresmeze viaţa.
Dar fără chivot nu-i de-ajuns să am pe celelalte
Căci Lege, mană şi toiag mă-ndrumă către Carte,
Pe Mielul Sfânt ca să-L găsesc, El S-a jertfit pe Sine
Iertare să-mi ofere-n dar, să-mi fie veşnic bine!
Sunt hotărât ca să mă-nchin cu-ntreaga mea fiinţă,
Cu laude şi rugăciuni, cu-adâncă umilinţă.
Să fiu al Domnului cu tot, să Îl iubesc într-una,
Când va veni pa albul nor, vreau să primesc cununa!
© Viorel Dascălu – 22 octombrie 2022