Viorel Dascălu

E sărbătoare-n casă, dar e şi-n adunare;

Se-adună împreună şi mic, dar şi cel mare,

Să vadă o minune ce rar se mai găseşte:

O mamă din mulţime ce suta împlineşte.

Un secol: sunt emoţii, sunt visuri şi iubire,

Sunt ani de frământare, de trudă şi gândire,

Sunt căutări de bunuri pentru întreaga casă,

Pentru hăinuţe calde şi pâinea de pe masă.

E grijă de soţie: să fie treaba gata

Când vine de la muncă, flămând, acasă, tata;

E trudă de mămică: să aibă pruncii toate

Copiii… toţi cei şase, nepoţii şi nepoate.

Un secol sunt toţi anii ce-o viaţă se adună

Cu lacrimi şi durere sau râs şi voie bună.

Sunt anii de speranţă că Domnul va să vie

S-aducă răsplătirea şi-o viaţă-n veşnicie.

Sunt paşi făcuţi în timp spre locul de-nchinare

S-asculte predici sfinte, să-nalţe şi-o cântare;

E mersul prin credinţă ce schimbă drumul greu

În cânt de birunţă cu Bunul Dumnezeu.

Ce pot să spun acuma, la vârsta centenară?

Aş vrea s-aveţi doar bine, nimic să nu vă doară,

Să-aveţi doar bucurie şi binecuvântare

Vă fi-e Domnu-alături în mersul pe cărare!

Iar pentru cei din casă, sau pentru alte rude,

Să vă iubească pururi. Iar Domnul să v-asculte:

Să fie toţi în ceruri, mai sus de bolta-albastră

În veşnica cetate cu tot cu dumneavoastră!