Mi-e dor!

Să stau în casă… mi-e prea greu,
Căci vreau să merg la adunare
Să mă-ntâlnesc cu Dumnezeu,
În Ziua Sfântă de-nchinare!

Mi-e greu să tac, deşi vorbesc
Prin taste la calculatoare;
Mi-e dor pe fraţi să-i întâlnesc
Vorbind de jertfa salvatoare!

Mi-e dor de Şcoală, să învăţ
Cu fraţii mei din cele sfinte,
În Biblie să mă răsfăţ
Hrănind şi suflet, dar şi minte!

Mi-e dor de timpul când vorbim
De lucruri mari de prin Scriptură,
Când adunăm la tot ce ştim
Mai mult cuvânt de-nvăţătură!

Mi-e dor să cânt şi să ascult
Un imn ce duce la-nchinare;
Să ne rugăm aprins, mai mult,
În sfântă zi de sărbătoare!

Mi-e dor s-aud „amin!” în cor
Când toţi suntem plecaţi în rugă!
Să văd pe faţa tuturor
Un zămbet! Asta să-mi ajungă!

Mi-e dor să pun în coş un dar
Să meargă în a Sa slujire!
Vreau să mai prind o zi de har
Ca să vorbesc de-a Lui iubire!

Aş vrea să stau ceva mai mult
Şi nu să plec la încheiere,
Să fiu atent, s-ascult tăcut
Cuvântul sfânt de îmbiere!

Ce să mai spun, mi-e tare dor!
Dar cum va fi la re-ntâlnire?
Ne-om saluta chiar din pridvor
Sau vom fi reci… de neiubire?

© Viorel Dascălu – 10 aprilie 2020

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.