Psalmii 111:2 (II)

Astăzi am ales să vorbesc din nou despre opţiunea de a vedea ce face Dumnezeu. Versetul cheie se află în Psalmii 111:2:

„Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toţi cei ce le iubesc.”

Mi-a plăcut atât de mult versetul amintit mai sus, încât am considerat potrivit să-l mai abordez încă o dată, dar din altă perspectivă. (Acelaşi verset a fost în centrul atenţiei şi pe data de 9 aprilie 2020)

Fiecare dintre noi, cei care avem posibilitatea de a vedea, putem alege ce să privim sau pe ce să ne concentrăm atenţia.

De exemplu: putem admira o pădure frumoasă, sau putem vedea cinci copaci uscaţi. Putem să privim lucrurile frumos aranjate dintr-o cameră, sau putem descoperi unicul păianjen care s-a cuibărit într-un colţ. Putem aprecia modul în care se îmbracă cineva, sau ne putem focaliza pe cuta de la cămaşa cuiva. Depinde ce alegem să vedem.

Când privim în jur, putem vedea minunăţiile create de Dumnezeu. Dar, tot noi, cu aceiaşi ochi (deveniţi critici), putem descoperi neajunsurile, imperfecţiunile, problemele şi greşelile care ne înconjoară. Putem vedea răul sau putem vedea DOAR răul. Putem să fim nemulţumiţi de ceea ce ne înconjoară, sau de oamenii care ne înconjoară.

Evreii din vechime au trecut pe aici. Puteau să vadă ori minunile lui Dumnezeu, ori neajunsurile vieţii.

„Scoțând pe Israel din Egipt, Dumnezeu și-a manifestat din nou puterea și mila Sa. Lucrările Sale minunate săvârșite pentru eliberarea lor din robie, purtarea Lui cu ei în tot timpul călătoriei lor prin pustie, n-au fost numai pentru binele și folosul lor. Ei trebuia să fie o pildă pentru națiunile înconjurătoare. Domnul S-a descoperit pe Sine ca fiind un Dumnezeu mai presus de orice autoritate și personalitate omenească. Semnele și minunile pe care le-a făcut spre folosul Său au demonstrat puterea pe care El o avea asupra naturii și de asemenea, asupra celor mai mari dintre aceia are se închinau naturii. Domnul a trecut prin mândrul Egipt, așa cum va trece pe acest pământ în ultimele zile ale istoriei lui. Cu foc și furtună, cutremur și moarte, marele EU SUNT, și-a răscumpărat poporul. El i-a scos din țara robiei. El i-a condus prin “aceea pustie mare și grozavă, unde erau șerpi înfocați și scorpioni.” Deuteronomul 8, 15. El a scos pentru ei apă din stâncă și i-a hrănit cu “grâu din cer.” Psalmii 78, 24. Căci, spunea Moise, “partea Domnului este poporul lui. Iacov este partea Lui de moștenire. El i-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșătoare, l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca lumina ochiului Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia, și-i poartă pe penele lui. Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, și nu era nici un dumnezeu străin cu El.” Deuteronomul 32, 9-12. Astfel El i-a adus la Sine, ca ei să poată locui la umbra Celui Atotputernic.” (E. G. White – Parabolele Domnului Hristos, pag. 286)

Tu ce vezi? Ai la ochi binoclul ce-l apropie pe Dumnezeu? Ai pus pe lama microscopului felia de binecuvântare pentru a o cerceta şi a o vedea mai amănunţit? Sau vezi numai suferinţă, boală, necaz, greutăţi şi lipsuri?

A venit timpul să mai cercetăm şi „lucrările Domnului”. Indiscutabil vom ajunge la concluzia că sunt mari. Vom redescoperi cât de bun este Domnul.

Dumnezeu să ne ajute să privim la El şi la ceea ce a făcut pentru noi! Amin!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.