Făgăduinţa asupra căreia m-am oprit în această zi se găseşte în Psalmii 18:2. Iată ce spune autorul acestui psalm:
„Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!”
Împrejurarea în care a fost scrise aceste cuvinte deosebite este descrisă în preambulul psalmului:
„Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântãrii acesteia când l-a scãpat Domnul din mâna tuturor vrãjmaşilor sãi şi din mâna lui Saul.”
Ce ai scrie tu dacă ar trebui să compui un psalm? Ai recunoaşte faptul că singurul care te poate ajuta este Dumnezeu?
„Fratele meu, vei fi în siguranță dacă vei umbla în umilință cu Dumnezeu. … Dacă devii mulțumit de tine și plin de încredere în tine, cu siguranță că Domnul te va lăsa să faci unele greșeli. Ai nevoie să-ți păzești sufletul foarte atent și să cauți să ai o experiență zilnică și vie în lucrurile lui Dumnezeu. Trebuie să-ți ții eul ascuns și lasă-L pe Domnul Isus Hristos să apară. Hristos este tăria ta, scutul tău; tu ești un om slab, supus greșelii, și ai nevoie să fii foarte atent, ca nu cumva să te împiedici și să cazi. Te somez să ai grijă ca nu cumva, prin cuvânt sau faptă, să pătezi lucrarea cea sfântă a lui Dumnezeu.” (E. G. White – Mătrurii pentru comunitate, vol. 5, pag. 517)
Să ne ajute Dumnezeu să ne aşezăm liniştiţi în braţele Lui şi să recunoaştem că singura protecţie sigură este la El!