Ziua 16 – Învaţă-ne să ne rugăm!

Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!

Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3)

„Am ajuns în vremuri serioase. Evenimentele din lumea noastră cer ca fiecare urmaș al lui Hristos să fie dedicat pe deplin unei relații stăruitoare cu Dumnezeu. Pentru a întări relația aceasta și pentru a împlini nevoile noastre emoționale și spirituale, trebuie să ajungem să cunoaștem puterea rugăciunii. Trebuie să-L rugăm pe Domnul, asemenea ucenicilor din vechime, spunând: ‚Doamne, învață-ne să ne rugăm’!”  (E. G. White – Rugăciunea, pag. 9)

Întrebări de meditat:

Este posibil să facem parte din 100 de Zile de Rugăciune și poate ne rugăm cu grupele noastre mici de rugăciune, dar am învățat cu adevărat ce înseamnă să ne rugăm?

Am strigat vreodată cu seriozitate așa cum au strigat ucenici la Isus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm?”

Dacă nu ai făcut acest lucru, de ce nu-I ceri Domnului astăzi: „Te rog, învață-mă să mă rog!”

Motive de rugăciune – Sabat, 11 aprilie 2020

MOTIVE DE LAUDĂ

Deși Indianapolis a trebuit să anuleze marile întâlniri evanghelistice planificate înainte de sesiunea Conferinței Generale, acum John Bradshaw intenționează să țină o serie de întâlniri online, care credem că vor avea o acoperire mult mai mare. Ne așteptăm să participe zeci de mii de oameni. Încă odată, acolo unde dușmanul a vrut să facă rău, Dumnezeu întoarce răul în bine.

CERERI

  • Rugați-vă ca noi, ca biserică, să-i cerem lui Dumnezeu să trimită Duhul Sfânt să ne învețe cum să ne rugăm într-un mod în care să primim răspunsuri.
  • Rugați-vă pentru întâlnirile evanghelistice online pe care John Bradshaw și It is Written le planifică. Rugați-vă ca mulți oameni să le urmărească și ca mulți să ia decizii pentru Isus.
  • Rugați-vă pentru spitalele și profesioniștii medicali din zona dvs. care se confruntă cu un deficit de materiale medicale. Rugați-vă ca Dumnezeu să asigure ceea ce este necesar pentru ca profesioniștii din sănătate să fie în siguranță.
  • Rugați-vă ca mai mulți oameni să ajute la confecționarea măștilor și a altor echipamente de protecție și ca paturile, ventilatoarele și instalațiile de sănătate necesare să fie suficiente pentru a face față îngrijirilor medicale necesare.
  • Rugați-vă pentru activitățile misionare pentru chinezii din Cebu City, în Filipine. Rugați-vă pentru protecția bisericii de acolo de Coronavirus și ca mai mulți chinezi să fie interesați în mod activ de studiul Scripturilor.

Pentru aprofundare – Sugestii pentru studiu suplimentar în această săptămână:

  • Ellen White, Tragedia Veacurilor, capitolul 37 – Scripturile o apărare sigură
  • Frank și Michael Hasel, „Cum să interpretăm Scriptura„, introducere la lecțiunile de adulți ale Școlii de Sabat pentru trimestrul 2.

Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro

Traducere: Adina Păltineanu 

Materiale de studiu suplimentare:

Capitolul 5 din „Cugetări de pe Muntele Fericirilor” — Rugăciunea Domnului
“Iată cum trebuie să vă rugați.” — Matei 6, 9.

„Rugăciunea domnească a fost dată de două ori de Mântuitorul, prima dată mulțimii, în Predica de pe Munte, și a doua oară, la câteva luni după aceea, numai ucenicilor. Ucenicii plecaseră pentru scurtă vreme de lângă Domnul, iar la întoarcere L-au găsit cufundat în comuniune cu Dumnezeu. Fără să țină seama de prezența lor, El continua să Se roage cu voce tare. Fața Mântuitorului era luminată de o strălucire cerească. El părea a fi chiar în prezența Celui nevăzut, iar în cuvintele Sale era o putere vie, deoarece vorbea cu Dumnezeu.

Inimile ucenicilor care ascultau erau adânc mișcate. Ei au observat cât de des petrecea El ore lungi în singurătate, în comuniune cu Tatăl Său. El Își petrecea zilele, slujind mulțimilor care se îngrămădeau în jurul Lui și dezvăluind gândurile perfide ale rabinilor. Munca aceasta neîncetată Îl istovea adesea așa de mult, încât mama și frații Săi, și chiar ucenicii Săi, se temeau că-și va primejdui viața. Dar, când Se întorcea de la orele de rugăciune, care încheiau obositoarea zi, ei vedeau că fața Sa era plină de pace și un suflu de reînviorare părea că străbate ființa Sa. El venea zi după zi, de la orele petrecute cu Dumnezeu, ca să le aducă oamenilor lumina din ceruri. Ucenicii ajunseseră să facă o legătură între orele Sale de rugăciune și puterea cuvintelor Sale. Acum, când ascultau rugăciunea Sa fierbinte, inimile lor erau pline de respect și smerenie. Când El a încetat să Se mai roage, pătrunși de marea lor lipsă, ucenicii I-au zis: “Doamne, învață-ne să ne rugăm.” (Luca 11, 1.)

Isus nu le-a dat un nou model de rugăciune, ci o repetă pe aceea pe care le-o spusese mai înainte: “Trebuie să pricepeți ce v-am dat mai înainte. Rugăciunea aceea are un înțeles adânc, pe care încă nu l-ați pătruns”.

Totuși, Mântuitorul nu ne mărginește numai la folosirea acestor cuvinte. Ca Unul care este strâns legat de omenirea aceasta, El prezintă rugăciunea Sa ideală — cuvinte așa de simple, că pot fi folosite și pricepute chiar de un copilaș, și totuși atât de cuprinzătoare, încât însemnătatea lor nu poate fi niciodată cuprinsă, nici chiar de mințile cele mai agere. Suntem îndemnați să venim înaintea Tatălui cu prinosul nostru de mulțumire, să Îi facem cunoscute dorințele noastre, să ne mărturisim păcatele și să cerem harul Său, potrivit cu făgăduința Sa.” (E. G. White – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 102-103)

Alte paragrafe:

“Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui i-a zis: ‘Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii Lui’.” (Luca 11, 1.) Rugăciunea pe care Hristos a dat-o ucenicilor Săi ca răspuns la această cerere nu este alcătuită dintr-un limbaj bombastic, ci exprimă în cuvinte simple nevoile sufletului. Ea este scurtă și se ocupă de nevoile zilnice.

„Fiecare suflet are privilegiul de a spune Domnului propriile și deosebitele sale nevoi, și să ofere mulțumirea sa personală pentru binecuvântările pe care le primește zilnic. Dar multe rugăciuni lungi și fără viață, fără credință, care se aduc lui Dumnezeu, în loc de a fi o bucurie pentru El, sunt o povară. Avem nevoie, o, atât de multă nevoie avem, de inimi curate, pocăite. Avem nevoie să fim întăriți în credința noastră. “Cereți și vi se va da” a făgăduit Mântuitorul, “căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.” (Matei 7, 7.) Avem nevoie să ne educăm pe noi înșine, să ne încredem în acest cuvânt și să aducem lumina și harul ui Hristos în lucrările noastre. Avem nevoie să ne prindem de Hristos, și să nu-I dăm drumul până când nu cunoaștem că puterea harului Său transformator se dă pe față în noi. Trebuie să avem credință în Hristos, dacă trebuie să reflectăm caracterul divin.” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, pag. 278)

„Ucenicii Domnului Hristos au fost foarte mișcați de rugăciunile Lui și de obiceiul Său de a avea o strânsă comuniune cu Dumnezeu. Într-o zi, după o scurtă absență de lângă Domnul lor, ei L-au găsit cufundat în rugăciune. Ca și când n-ar fi observat prezența lor, El a continuat Să se roage cu voce tare. Inimile ucenicilor au fost profund mișcate. Când Domnul a încetat să se roage, ei I-au spus: “Doamne, învață-ne să ne rugăm”.

Ca răspuns, Domnul Hristos le-a repetat Rugăciunea Domnească, așa cum El a dat-o în predica de pe Muntele Fericirii. Apoi, printr-o parabolă, El a ilustrat învățătura pe care dorea să le-o dea.” (E. G. White – Parabolele Domnului Hristos, pag. 140)

„Scriptura ne sfătuiește să ne “rugăm fără încetare”. Acest fapt nu înseamnă că trebuie să ne petrecem tot timpul pe genunchi, într-o rugăciune formală, ci înseamnă că trebuie să trăim și să-I slujim Domnului nostru într-o atmosferă a rugăciunii.

Rugăciunea este mijlocul de comunicare între suflet și Dumnezeu. Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său, noi Îi răspundem prin rugăciunile noastre, iar El ne ascultă întotdeauna. Noi nu putem să-L obosim sau să-L împovărăm prin mesajele noastre, transmise adesea de la inimă la inimă.

Am ajuns în vremuri serioase. Evenimentele din lumea noastră cer ca fiecare urmaș al lui Hristos să fie dedicat pe deplin unei relații stăruitoare cu Dumnezeu. Pentru a întări relația aceasta și pentru a împlini nevoile noastre emoționale și spirituale, trebuie să ajungem să cunoaștem puterea rugăciunii. Trebuie să-L rugăm pe Domnul, asemenea ucenicilor din vechime, spunând: “Doamne, învață-ne să ne rugăm”.

Faptul că Dumnezeu este doritor și este gata să audă și să răspundă în orice situație la rugăciunile noastre sincere este foarte liniștitor. El este un Tată iubitor, interesat de noi atât când lucrurile merg bine, cât și atunci când vicisitudinile vieții vin asupra noastră ca niște lovituri devastatoare și îngrozitoare. Când simțim că am vrea să strigăm: “Dumnezeule, unde ești?”, este bine să știm că El este doar la o rugăciune distanță de noi.

Un scriitor spunea: “Prin rugăciune sunt săvârșite mai multe lucruri decât visează lumea aceasta”. Același lucru este valabil și pentru biserică. “Reînvierea adevăratei evlavii în mijlocul nostru este nevoia cea mai mare și mai urgentă dintre toate. Căutarea ei ar trebui să fie prima noastră lucrare”. (Selected Messages 1:121.) Dacă ne rugăm, Dumnezeu va face pentru noi lucruri pe care nu le va face, dacă nu le cerem. (Tragedia veacurilor, 535.) Noi ne dăm seama că avem nevoie de revărsarea Duhului Sfânt. Totuși aceasta poate să fie realizată numai dacă ne rugăm personal și împreună cu ceilalți. Când cei ce alcătuiesc poporul lui Dumnezeu se vor ruga stăruitor și sincer atât personal, cât și împreună cu alții, Dumnezeu va răspunde. Lumea va simți impactul venirii Duhului Sfânt pentru a înzestra cu putere poporul Său.” (E. G. White – Rugăciunea, pag. 1)

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.