Pentru astăzi, versetul ales din Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbeşte astfel:
„Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi-a făcut bine.” (Psalmii 116:7)
Două idei majore:
- Întoarce-te, suflete, la odihna ta – sau revino-ţi la liniştea şi pacea de dinainte. Calmează-te
- Domnul ţi-a făcut bine – sau tot ce a făcut Dumnezeu a fost doar spre bine (Romani 8:28)
Durerea, necazul, suferinţa sau boala transformă liniştea în îngrijorare, pacea în tulburare şi calmul în agitaţie. Omeneşte este normal.
Dar ceva devine anormal când vorbim despre creştin: să rămână în această stare de descumpănire permanent. Credinciosul trebuie să se ridice din starea de nelinişte.
„Adeseori, mintea ta poate fi întunecată din pricina durerii. Nu încerca atunci să raționezi. Știi doar că Isus te iubește! El îți înțelege slăbiciunea. Poți împlini voia Sa odihnindu-te pur și simplu în brațele Sale.
Este o lege a naturii aceea ca gândurile și sentimentele noastre să fie încurajate și întărite pe măsură ce vorbim despre ele. Deși cuvintele exprimă gânduri, este de asemenea adevărat că și cuvintele sunt urmate de gânduri. Dacă am vrea să dăm mai multă expresivitate credinței noastre, să ne bucurăm mai mult de binecuvântările pe care știm că le avem — marea îndurare și iubire a lui Dumnezeu — ar trebui să avem mai multă credință și o bucurie mai mare. Nici o limbă nu poate exprima și nici o minte omenească, finită, nu poate concepe binecuvântarea care se naște din aprecierea bunătății și iubirii lui Dumnezeu. Chiar pe acest pământ putem avea o bucurie asemenea unui izvor nesecat — căci este alimentat de șuvoaiele care ies de la tronul lui Dumnezeu.
Așa stând lucrurile, să ne educăm inimile și buzele să aducă laudă lui Dumnezeu pentru iubirea Sa fără seamăn. Să ne educăm sufletele să fie pline de speranță și să trăiască în lumina care vine de la crucea de pe Calvar. N-ar trebui să uităm niciodată că suntem copii ai Împăratului ceresc, fii și fiice ale Domnului oștirilor. Este privilegiul nostru să ne odihnim liniștiți în Dumnezeu.” (E. G. White – Divina vindecare, pag. 253)
Pandemia, criza, necazurile sau greutăţile vieţii, vin şi trec. Cum rămânem noi? Boala şi suferinţa vine, pleacă sau rămâne. Ce se întâmplă cu noi?
Să-i cerem lui Dumnezeu puterea de a ne linişti inima, şi de a înţelege că El ne-a făcut doar bine! Să redevenim calmi şi plini de încredere! Până la urmă, totul este în mâna Lui! Amin!