Printre cele mai importante sfaturi date de Domnul Isus, se află şi cele din Matei 18:21-22:
Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
Iertarea nu trebuie contabilizată.
Cum ar fi dacă în fiecare zi am sta cu o agendă şi am nota toate greşelile pe care le face aproapele nostru? S-ar ajunge la 490 de ori? Nu cred!
Apostolul Petru a venit la Domnul Hristos cu întrebarea: “Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu, când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” Rabinii limitau acordarea iertării până la trei ori. Apostolul Petru, îndeplinind — după părerea lui — învățătura Domnului Hristos, a gândit să extindă acordarea iertării până la “șapte ori” numărul desăvârșirii. Dar Domnul Hristos ne-a învățat că nu trebuie să obosim iertând. “Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.”
Apoi, El înfățișează adevăratul motiv pe baza căruia iertarea trebuie să fie acordată, cum și primejdia de a nutri un spirit neiertător. Într-o parabolă, El a povestit despre un împărat care a venit să se socotească cu slujbașii care administrau afacerile împărăției sale. Unii dintre acești slujbași au primit o imensă sumă de bani aparținând statului. Pe când împăratul cerceta modul în care aceștia au administrat bunurile ce le-au fost încredințate, înaintea lui a fost adus un om a cărei datorie față de stăpânul său se ridica la imensa sumă de zece mii de talanți.
Iertarea acordată de acest împărat reprezintă iertarea divină a tuturor păcatelor. Domnul Hristos este reprezentat prin împăratul, care, plin de milă, a iertat datoria robului său. Păcătosul se află sub condamnarea Legii călcate. El nu se poate mântui singur si, pentru acest motiv, Domnul Hristos a venit în această lume, îmbrăcând divinitatea Sa cu haina naturii noastre omenești, și și-a dat viața Sa, El, cel drept, pentru cel nedrept. El S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre și, fiecărui suflet, El îi oferă, fără bani, sângele Lui aducător de iertare. “La Domnul este îndurare, și la El este belșug de răscumpărare.” Psalmii 130, 7.
Iată motivul în baza căruia noi ar trebui să exercităm milă față de cei păcătoși, ca și noi. “Dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.” 1 Ioan 4, 11. “Fără plată ați primit, fără plată să dați.” Matei 10, 8. (E. G. White – Parabolele Domnului Hristos, pag. 243-245)
Aceste vremuri speciale, printre multe lucruri foarte rele, poate aduce şi ceva bun: şansa de a ne ierta unii pe alţii. De ce să nu profităm de acest timp pentru a face un pas important în rezolvarea disensiunilor?
Soarta pe care a avut-o robul cel neiertător o putem avea şi noi.
„Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18:35)
Aceasta este condiţia unei iertări adevărate: să iertăm din toată inima!
Dumnezeu să ne dăruiască puterea de a ierta pe deplin, aşa cum ne iartă şi El pe noi!